24 mai 2012

Căpșunarul și pupacii

Băh, pupatul în cur pe bani este altceva...

Cu ocazia alegerilor de vară au apărut pupacii. Pupacul este un neologism inventat de mine (cel puțin așa sper) care definește însă o meserie veche. E posibil chiar să fie asta cea mai veche meserie din lume și nu aialaltă! Mă gândesc la Adam cu Eva și părerea mea este că șarpele era pupacul la faza aia. Ăștia ziceau că șarpele era Satana, dar eu nu cred că stătea Satana cățărat prin copaci să le dea la ăia mere. Eu cred că șarpele a fost primul pupac din lume pentru că făcea serviciul de pupat în cur pe Satana fără nici un ban! Cum adică de unde știu că fără bani? Păi banii au apărut mult mai târziu, băh!

Revenind la pupacii din zilele noastre ei au apărut ca ciupercile după ploaie imediat ce s-a declanșat campania electorală. Erau și înainte, dar numărul a crescut imediat după. Nu mai are rost să precizez faptul că terenul de joacă al pupacilor este, în proporție de 80%, Facebook. Îi mai găsești și comentând prin ziarele online, pe Twitter, pe la TV, pe la Radio, dar pe Facebook este mediul în care pupacus gratuitus (denumirea științifică) se mișcă cel mai bine.

Să ne înțelegem bine de la început, eu nu am nimic cu ăia care sunt plătiți pentru treaba asta, sunt declarați susținători a lu' ăla, sau a lu' ălălaltu' și așa mai departe! Nu, ăia sunt altă treabă și sunt și ușor de recunoscut. Păi când îl vezi pe om că bagă de dimineața până seara înjurături la Băsescu / Iliescu e clar că ăla e cu treaba lui și cu asta basta. E clar că pe ăla n-o să-l vezi comentând pe paginile celor pe care nu-i halește, chiar dacă s-a împrietenit din greșeală cu vreo 4000 de prieteni comuni ai acestora. Dar eu vorbesc de șerpi, de ăia care apar acolo unde știu că nu au ce căuta! Ăia unde toată lumea îl înjură pe unu' și hop, apare pupacul cu un comentariu de genul: "Păi și ce ar fi trebuit să facă având în vedere faptul că...?!". Adică observați cum el vrea să pară neutru, el nu este cu adevărat interesat de ceea ce se discută, el doar emite o teorie simplă, logică și total îndreptățită să primească un răspuns de la înjurători! Evident se găsesc fraieri să-i cadă-n plasă și să-i răspundă, încercând să se ridice la nivelul de comunicare al pupacului, fără să-și dea seama că ăla pune aceeași problemă peste tot pe unde se bagă-n seamă, deoarece este singurul text mai inteligent pe care-l poate emite și și ăla e copiat de pe undeva. Deci, exact ca șarpele din copac care îi spunea lu' Eva să muște din măr doar pentru că e bun și nu pentru că el era un ordinar, pupacul devine media, mediana și modul întregii discuții. Asta, repet, pentru că există încă o sacoșă de fraieri care pun botul la merele lui. 

Aici apar eu! Cum dau de unul din ăsta bam, îi dau la picioare! Și se întâmplă de multe ori să cad la mijloc tot eu! Asta pentru că pupacul a reușit să hipnotizeze audiența cu aparenta lui inocență și lumea începe să te ia pe tine de jigodie! Și auzi chestiuni de genul ăsta (cum a luat de exemplu țeapă și Sebastian Bodu ieri): "Dar omul a pus o problemă destul de logică! De ce îl înjuri dacă nu ești în stare să-i răspunzi?". Normal că eu îl înjuram pentru că îl bunghisem pe pupac imediat cum s-a băgat în discuție, și Sebastian nu observase (deh, era lume multă la el pe pagină) că cu câteva rânduri mai sus pupacul îi sugera "să se spânzure"! Scuzați și cacofonia și faptul că nu am redat exact ce a scris Bodu, dar era mult mai lung textul. Până la urmă a văzut, l-a șters pe nemernic și cu asta basta, dar cu siguranță pupacul a trecut mai departe să facă alte victime. Cine era? Un fotografu' lu pește prăjit căruia vreun candidat uselist i-a promis o grămadă de bani pentru niște ședințe foto, ședințe pe care le va face, dar banii n-o să-i vadă niciodată...

Cam asta e cu pupacii! Normal că exemplul ăsta cu Facebook e doar așa, ca să mă dau eu mare ce prieteni am pe Facebook, dar problema este cât se poate de reală. Înclin să cred că jumătate din persoanele care pupă-n cur în România de azi o fac degeaba și asta e grav. Asta arată cât de multă lume este dezorientată, nu are nici un fel de scop în viața asta scurtă și, mai grav, cât rău produc societății prin prostia lor. Ei speră așa, în dobitocenia lor, că cineva o să-i aprecieze pentru că pupă-n cur foarte bine și moca. Pentru că trebuie precizat faptul că a pupa-n cur pe bani este cu totul și cu totul altceva! A pupa în cur pe bani se numește serviciu, se numește interes, se numește oricum vreți voi să numiți treaba asta. Dar a pupa-n cur degeaba este și inutil și este, în primul rând și de gust prost...

P.S. 1: Nici un șarpe nu a fost rănit sau ucis pentru scrierea acestui text
P.S. 2: Autorul acestui text recunoaște că a încercat pupatul în cur moca pe pielea lui (altfel cum mama dreacu putea să se informeze asupra subiectului?) și s-a fript de fiecare dată. Evident că s-a fript și atunci când nu a pupat pentru că atunci chiar că nu ai nici-o șansă. Totodată, autorul recomandă pupatul în cur pe bani sau alte foloase materiale având în vedere faptul că în zilele noastre găsiți rar (sau chiar deloc) pe cineva care să vă aprecieze pentru ceea ce știți să faceți sau pentru ceea ce sunteți. Chiar și cei care au fost apreciați recunosc că fără niște pupici nu ajungeau nicăieri, așa că și ei, la rândul lor, simt nevoia să fie pupați puțin de către cei care vor să ajungă la fel de apreciați ca și ei. 
P.S. 3: Textul pe care l-am scris acum un an și ceva și în care înfieram pupincuriștii de orice fel și-a pierdut între timp valabilitatea. Din păcate România nu este pregătită încă (vorba reclamei) să renunțe la unele obiceiuri, motiv pentru care trebuie să mă adaptez. De exemplu, chiar acum voi pleca să pup în cur pe cineva care trebuie să-mi repare ceva! Ce, credeați că este de ajuns să-l plătiți pe unul ca să vă repare ceva? Ah, nu, vă înșelați! Plata este pentru serviciu, în schimb, dacă vrei un serviciu bun și de calitate trebuie să mai faci ceva în plus...

Abordarea subiectului se poate face și într-o manieră optimistă, dar eu nu pot pentru că mă sparge nevastă-mea...