Căpşunarul şi pupul

S-a dat startul la Marea Pupincureală!

Pe locuri, fiţi gata, pup! Nu se trage cu pistolul ca la 100 de metri garduri pentru că se riscă încordarea sfincterului pupatului şi pupătura nu-şi mai face efectul. Sfincterul pupatului trebuie să fie relaxat pentru ca pupacul să-şi poată lipi buzele cât mai ermetic.

Ca şi în anii trecuţi pupacii sunt mai pregătiţi decât pupaţii. Câteodată pupaţii sunt de-a dreptul surprinşi de numărul mare de pupaci şi unora le cresc aripi pe spate când văd ce coadă e la curul lor. Nu înţeleg de ce nici de data asta pupaţii nu-şi pun curul în afişe şi tot cu faţa se fotografiază. Dacă era să mă ocup eu de vreo campanie din asta puneam afişe direct cu curul candida... pardon, pupatului şi nu cu faţa lui. Dacă stau bine şi mă gândesc făceam o economie ceva de speriat, pentru că puteam face mai multe campanii deodată! Cum? Simplu: foloseam un singur cur şi schimbam doar sigla şi numele! Cu banii economisiţi nu scăpam de vârful de plată de anul viitor, dar măcar se puteau oferi mai multe gadget-uri (în valoare de maxim 10 lei!) pupacilor.

Am rămas plăcut impresionat de apariţia unui nou fenomen: pupacul răzvrătit, ca să zic aşa. Acesta ameninţă că dacă pupatul nu-i face şi nu-i drege se duce şi pupă pe altcineva! Poate fi considerat un pas înainte în dezvoltarea acestei arte. Până acum nu se înregistrau astfel de fenomene, pupacul fiind un tip conservator care prefera să pupe acelaşi cur de fiecare dată când era nevoie. Acum văd că s-au schimbat lucrurile şi, chiar dacă suntem departe de a-i ajunge pe pupacii străini, putem spune că am făcut paşi importanţi în ceea ce priveşte alinierea la standardele occidentale. Oricum suntem departe de ăia, la noi încă se pupă degeaba spre deosebire de occidentalii care primesc şi altceva decât strângeri de mână în schimbul lipirii buzelor de orificiul pupatului. 

Personal nu mă pricep să pup! Mi s-a reproşat de multe ori chestia asta şi am pierdut chiar ocazii importante în viaţă. Am dat de vreo două ori examen la ANPC (Academia Naţională de Pupat în Cur) dar n-am intrat. Mi s-a spus că nu am stil, nu sunt destul de convingător. Pupaţii pe care-am dat examenele chiar s-au enervat, mi-au reproşat că se vede că nu-mi place ceea ce fac şi mi-au recomandat să-mi văd de treabă pentru că nu sunt făcut pentru aşa ceva. M-am întristat, vă daţi seama! Sunt atât de prost încât nici măcar un pup în cur cum trebuie nu sunt capabil să dau? Nu ştiu ce să zic, sunt demoralizat un pic. O să mai studiez pe net că e plin netul de pupaci, dar cred că e vorba şi de şansă. Când nu eşti capabil trebuie să te nimereşti la locul potrivit în momentul potrivit! Trebuie să găsesc un pupat din ăsta mai puţin obişnuit, unul care să nu-şi dea seama că nu am experienţă şi să creadă că aşa e ok! Nu se ştie niciodată, poate reuşesc! Dacă nu mai scriu pe blog şi mă vedeţi pe vreun afiş înseamnă că am reuşit, înseamnă că am găsit prostul care a pus botu'! Adică eu am pus botul şi el a pus botul în sensul că a crezut (hai c-am dat-o bine la întors, este?! fac progrese, trebuie să recunoaşteţi!)

P.S.: Doar de curiozitate, pupacii plătiţi iau fix sau negociază?! Există un tarifar? Daţi-mi un link, ceva...

Ce zic ăştia? Un munte de cururi?!

Căpșunarul și pupacii

Băh, pupatul în cur pe bani este altceva...

Cu ocazia alegerilor de vară au apărut pupacii. Pupacul este un neologism inventat de mine (cel puțin așa sper) care definește însă o meserie veche. E posibil chiar să fie asta cea mai veche meserie din lume și nu aialaltă! Mă gândesc la Adam cu Eva și părerea mea este că șarpele era pupacul la faza aia. Ăștia ziceau că șarpele era Satana, dar eu nu cred că stătea Satana cățărat prin copaci să le dea la ăia mere. Eu cred că șarpele a fost primul pupac din lume pentru că făcea serviciul de pupat în cur pe Satana fără nici un ban! Cum adică de unde știu că fără bani? Păi banii au apărut mult mai târziu, băh!

Revenind la pupacii din zilele noastre ei au apărut ca ciupercile după ploaie imediat ce s-a declanșat campania electorală. Erau și înainte, dar numărul a crescut imediat după. Nu mai are rost să precizez faptul că terenul de joacă al pupacilor este, în proporție de 80%, Facebook. Îi mai găsești și comentând prin ziarele online, pe Twitter, pe la TV, pe la Radio, dar pe Facebook este mediul în care pupacus gratuitus (denumirea științifică) se mișcă cel mai bine.

Să ne înțelegem bine de la început, eu nu am nimic cu ăia care sunt plătiți pentru treaba asta, sunt declarați susținători a lu' ăla, sau a lu' ălălaltu' și așa mai departe! Nu, ăia sunt altă treabă și sunt și ușor de recunoscut. Păi când îl vezi pe om că bagă de dimineața până seara înjurături la Băsescu / Iliescu e clar că ăla e cu treaba lui și cu asta basta. E clar că pe ăla n-o să-l vezi comentând pe paginile celor pe care nu-i halește, chiar dacă s-a împrietenit din greșeală cu vreo 4000 de prieteni comuni ai acestora. Dar eu vorbesc de șerpi, de ăia care apar acolo unde știu că nu au ce căuta! Ăia unde toată lumea îl înjură pe unu' și hop, apare pupacul cu un comentariu de genul: "Păi și ce ar fi trebuit să facă având în vedere faptul că...?!". Adică observați cum el vrea să pară neutru, el nu este cu adevărat interesat de ceea ce se discută, el doar emite o teorie simplă, logică și total îndreptățită să primească un răspuns de la înjurători! Evident se găsesc fraieri să-i cadă-n plasă și să-i răspundă, încercând să se ridice la nivelul de comunicare al pupacului, fără să-și dea seama că ăla pune aceeași problemă peste tot pe unde se bagă-n seamă, deoarece este singurul text mai inteligent pe care-l poate emite și și ăla e copiat de pe undeva. Deci, exact ca șarpele din copac care îi spunea lu' Eva să muște din măr doar pentru că e bun și nu pentru că el era un ordinar, pupacul devine media, mediana și modul întregii discuții. Asta, repet, pentru că există încă o sacoșă de fraieri care pun botul la merele lui. 

Aici apar eu! Cum dau de unul din ăsta bam, îi dau la picioare! Și se întâmplă de multe ori să cad la mijloc tot eu! Asta pentru că pupacul a reușit să hipnotizeze audiența cu aparenta lui inocență și lumea începe să te ia pe tine de jigodie! Și auzi chestiuni de genul ăsta (cum a luat de exemplu țeapă și Sebastian Bodu ieri): "Dar omul a pus o problemă destul de logică! De ce îl înjuri dacă nu ești în stare să-i răspunzi?". Normal că eu îl înjuram pentru că îl bunghisem pe pupac imediat cum s-a băgat în discuție, și Sebastian nu observase (deh, era lume multă la el pe pagină) că cu câteva rânduri mai sus pupacul îi sugera "să se spânzure"! Scuzați și cacofonia și faptul că nu am redat exact ce a scris Bodu, dar era mult mai lung textul. Până la urmă a văzut, l-a șters pe nemernic și cu asta basta, dar cu siguranță pupacul a trecut mai departe să facă alte victime. Cine era? Un fotografu' lu pește prăjit căruia vreun candidat uselist i-a promis o grămadă de bani pentru niște ședințe foto, ședințe pe care le va face, dar banii n-o să-i vadă niciodată...

Cam asta e cu pupacii! Normal că exemplul ăsta cu Facebook e doar așa, ca să mă dau eu mare ce prieteni am pe Facebook, dar problema este cât se poate de reală. Înclin să cred că jumătate din persoanele care pupă-n cur în România de azi o fac degeaba și asta e grav. Asta arată cât de multă lume este dezorientată, nu are nici un fel de scop în viața asta scurtă și, mai grav, cât rău produc societății prin prostia lor. Ei speră așa, în dobitocenia lor, că cineva o să-i aprecieze pentru că pupă-n cur foarte bine și moca. Pentru că trebuie precizat faptul că a pupa-n cur pe bani este cu totul și cu totul altceva! A pupa în cur pe bani se numește serviciu, se numește interes, se numește oricum vreți voi să numiți treaba asta. Dar a pupa-n cur degeaba este și inutil și este, în primul rând și de gust prost...

P.S. 1: Nici un șarpe nu a fost rănit sau ucis pentru scrierea acestui text

P.S. 2: Autorul acestui text recunoaște că a încercat pupatul în cur moca pe pielea lui (altfel cum mama dreacu putea să se informeze asupra subiectului?) și s-a fript de fiecare dată. Evident că s-a fript și atunci când nu a pupat pentru că atunci chiar că nu ai nici-o șansă. Totodată, autorul recomandă pupatul în cur pe bani sau alte foloase materiale având în vedere faptul că în zilele noastre găsiți rar (sau chiar deloc) pe cineva care să vă aprecieze pentru ceea ce știți să faceți sau pentru ceea ce sunteți. Chiar și cei care au fost apreciați recunosc că fără niște pupici nu ajungeau nicăieri, așa că și ei, la rândul lor, simt nevoia să fie pupați puțin de către cei care vor să ajungă la fel de apreciați ca și ei. 

P.S. 3: Textul pe care l-am scris acum un an și ceva și în care înfieram pupincuriștii de orice fel și-a pierdut între timp valabilitatea. Din păcate România nu este pregătită încă (vorba reclamei) să renunțe la unele obiceiuri, motiv pentru care trebuie să mă adaptez. De exemplu, chiar acum voi pleca să pup în cur pe cineva care trebuie să-mi repare ceva! Ce, credeați că este de ajuns să-l plătiți pe unul ca să vă repare ceva? Ah, nu, vă înșelați! Plata este pentru serviciu, în schimb, dacă vrei un serviciu bun și de calitate trebuie să mai faci ceva în plus...

Abordarea subiectului se poate face și într-o manieră optimistă, dar eu nu pot pentru că mă sparge nevastă-mea...

Capsunarul si pupincuristii

Cat de adanc se poate?

Azi m-am distrat pe Facebook cu trei pupincuristi care au facut si catastrofala greseala sa se ia de viata mea fara ca eu sa fi facut ceva! Totul a plecat de la scrierile viceprimarului Constantei intr-un ziar local (online) pe care, daca aveti chef, le puteti studia fara probleme. Pe scurt, Decebal Fagadau (vicele) scrie in Replica (online-u) despre mitocani, rahat de caine pe strazi si chistoace de tigari aruncate din masini, sau mai pe scurt despre faptul ca situatia nasparlie in care se gaseste Constanta pleaca in primul rand de la apucaturile oamenilor, si nu de la vreo invazie extraterestra sau de la vreun blestem tiganesc. Nu poti sa nu ii dai dreptate omului cand zice chestia asta si poti fi de dreapta, stanga, deasupra sau de dedesubt ca tot nu il poti contrazice. Ce legatura are vicele cu pupincuristii din Romania? Pai are desi nici el nu cred ca isi da seama... sau poate isi da! Sau poate ca habar nu are despre ce e vorba pentru ca nici macar nu ii cunoaste pe cei trei pacalici.

In sfarsit, vorbeam despre altceva. Personal nu am cunoscut pupincurismul pentru ca nu mi l-a prezentat nimeni. La scoala nu am fost facut UTC-ist pentru ca aveam nota mica la purtare (eu m-am bucurat ca nu mai plateam cotizatia), la liceu l-am dat la rahat pe unul dintre marii profesori de matematica ai Constantei pentru ca s-a luat de mine ca nu am mers in tabara de munca la Murfatlar (asta e, frate, in vacanta copiii merge in vacanta, nu la munca), iar ca militar am facut ultimele 5 zile prin arest pentru ca un leat de-al meu a alunecat pe gheata si l-am vazut numai eu si cu alti doi bibani (asta e). Dupa ce am pierdut un an din viata ca militaur am mers in campul muncii unde am avut norocul sa muncesc numai dupa ce plecau sefii de la munca, asa ca, chiar daca as fi vrut sa pup in cur pe careva, tot nu gaseam pe nimeni!
Dupa aia am plecat afara si acolo i-am intalnit pentru prima data! Bai nene! M-am speriat! Turme de pupincuristi romani frate! Am crezut ca au facut vreun curs inainte sa vina acolo. Fratilor, faceau concurs care pupa mai adanc si mai cu viteza. Erau atat de multi si desi incat am zis ca asta e cheia succesului si am vrut sa incerc si eu. I-am zis lu' unu odata "capo" (sefu') si nu stiu cum dreacu a sunat ca s-a intors ala si mi-a aruncat-o "daca ai chef de misto-uri du-te si lucreaza in alta parte!". Evident mi-a zis-o in limba lui si a parut de doua ori mai convingator asa ca a fost prima si ultima data cand am incercat.

Doar pentru numerii unii!

Am discutat cu cineva mai destept si mai batran ca mine despre fenomen. Mi-a spus ca e normal. Mi-a mai spus ca eu am avut noroc ca a cazut Ceausescu pentru ca daca nu cadea sigur aveam probleme cu gura mea mare. Asta pentru ca s-ar fi gasit un pupincurist sa-mi rastalmaceasca cuvintele si sa faca un raport pe undeva. Pentru ca asa a fost moda in Romania timp de vreo 45 de ani si, din pacate, continua sa se poarte si in ziua de azi... E in ADN-ul neamului romanesc si va fi greu de scos de acolo inca mult timp de aici inainte. Se transmite de la tata la fiu, de la mama la fiica, de la tata si mama la fiu si de la tata si mama la fiica (daca au gemeni atunci...). Am crezut ca am scapat de ei, dar cei trei idioti cu care am avut ocazia sa vorbesc astazi (pe Facebook, deci imaginati-va sa traiti in lumea reala cu ei) mi-au dat de inteles ca nu e asa. Asta e. Cum mie nu-mi place sa ma plang, propun ca pupincurismul sa devina sport national! Sa se faca echipe de juniori, de seniori, mixte si de care se mai pot face si sa se dea drumul la Campionatul national! Sa se faca pupincurism viteza, pupincurism in lungime, pupincurism de mana, de picior, cu capu' si tot ce se mai poate face in acest domeniu. Castigatorului sa i se acorde drept premiu cel mai mare cur din lume pe care sa-l poata pupa cand doreste fara sa fie deranjat de cineva. Si tot asa, locul doi un cur mai mic, locul trei... pentru ultimii clasati sa se dea cate o gaura macar ca sa nu cumva sa-si piarda antrenamentul.