12 nov. 2010

Capsunarul se intoarce

M-am intors! Asa cum v-am mai spus! Incredibil pentru 99,9% din populatia Romaniei! Singura care ma crede e nevasta-mea... M-am intors si acum incerc sa ma reacomodez. Inca de la intrare din tara am inceput cu reacomodarea. La Nadlac nu ne-a mai intrebat nimeni nimic pentru ca nu mai aveau curaj! Am trecut special pe acolo ca stiam de scandalul cu AC/DC. Nu eram noi vedete internationale de rock, dar macar aveam numere straine la masina... Oricum, la vama era un ungur care vorbea stricat romaneste si pana la Arad nu am crezut ca sunt cu adevarat in Romania. Pai cred ca va dati si voi seama cum e sa vii in Romania, sa nu te opreasca nimeni la vama si sa mergi pe o strada perfecta flancata de lanuri de porumb de 2 metri inaltime... Pentru moment am crezut ca ungurii... dar nu era adevarat.
In sfarsit, spre Sibiu am inceput sa realizez ca sunt in Romania dupa modul in care se executau lucrarile de asfaltare... Erau 2 masini pe strada si se formase deja coada... La Sibiu am incetat sa mai arunc chistoace din masina pentru ca am inteles ca acolo e teritoriu nemtesc... si se vede! O curatenie in centru' de mi-am ascuns palmele cu maneca sa nu mi se vada unghiile... Am trecut mai departe spre Bucuresti si am luat Valea Oltului pentru ca stiam ca e mai rapid. Am gresit. Nene, era plin camioane si de tractoare si de alte excavatoare care mergeau cu 10 la ora! Si bineinteles ca totul s-a oprit cand am ajuns prin zona Calimanestilor si a Caciulatei... si mai e o manastire... Cozia? Oricum, era plin de turisti care mai de care cu autocare si alte X-cinciuri. Asta e! Am ajuns la Bucuresti dupa vreo 4 ore ca m-am oprit si la un mic. Aici nu va mai povestesc, ca pentru traversarea Bucurestiului imi trebuie vreo 4 pagini de ziar... Am ajuns in sfarsit pe Autostrada A2, supranumita Autostrada Soarelui!!! Soare nu mai era, dar oricum eram bucuros ca sunt pe ultima 100 de kilometri... plus restul de drum national. Bai fratilor, ceea ce uitasem sa va spun este ca deja de pe la Ploiesti am inceput sa fiu sigur de faptul ca sunt in Romania, iar cand am ajuns la podul de la Cernavoda m-am lamurit definitiv. La un moment dat se termina autostrada si cand pac! Stop! Statie de platire! Pai ce sa mai platesc nene ca am rovineta din aia. Nu (zice o madam din ghereta), asta e pentru autostrada! Pai zic: "Doamna, eu am platit, asta pentru toate drumurile de prin tara asta, inclusiv autostrada!!!". Pana la urma imi spune ca nu e taxa de autostrada, ba e taxa de pod! Nu am inteles-o nici pe asta, dar eram rupt de oboseala si nu am mai stat la discutii... Am cerut cati lei face si mi-a zis ca: "Pai esti mai mare, este 30 de lei!". I-am zis ca e nebuna pentru ca masina e pana in 3,5 tone si mi-a zis ca nu, ca e pana la 12 tone. Am intrebat-o daca au inventat noi norme in materie de gabarite si ea mi-a zis ca nu e vina ei, ca nu face ea legile... Pana la urma am platit 30 de lei (desi am incercat sa-i spun ca nu avem lei, mi-a indicat un aparat unde bagi euro sau alte carduri si ies lei noi). Oricum, ultimul drum la Bucuresti mi-a demonstrat ca aveam dreptate pentru ca, de data asta am gasit un PANOU unde scria clar ca sunt 3 tipuri de taxare, iar pentru masina de 3,5 tone am platit regulamentar 11 lei ... Faptul ca madama din ghereta era deja cu BONUL scos pe geam inainte ca sa apuc sa scot banii din portofel demonstreaza ca l-au prostit pe vreun smecher pe care nu il cunosteau... ca de obicei, asta duce la rezolvarea tuturor problemelor.
In sfarsit, dupa ce mi-am rupt masina pe pod, am intrat pe drumul spre Constanta. Nu va mai povestesc pentru ca va imaginati si singuri... eram super obosit. Nu mai vedeam strada! Norocul meu ca, la un moment dat, am vazut o silueta cunoscuta! O forma definita care imi spunea ca am ajuns la capatul unui voiaj obositor. Cand ultima picatura de energie a parasit obositul meu corp si orice dorinta de a reusi a iesit din mintea mea, in momentul in care as fi riscat si un accident frontal pentru 2 minute de somn, a aparut! Era vaporu' lu' Mazare! Cu ultimul gram de forta disponibil am dat un telefon la primul neam din rubrica si i-am zis: "am ajuns!".
Dragos