Evenimentul Zilei, atenție comanda la mine

Măinile la spate și ascultă aici cum se face, băi, boule!

Există un post de radio care se numește LBC. Se prinde decât în jurul Londrei pentru că așa vrea el, dar pe digital se prinde oriunde vreți voi. Eu am ascultat la greu postul ăsta de când am aterizat pe aici și când spun la greu mă refer în fiecare zi. De când am plecat din Londra îl ascult mai rar, dar linia postului a rămas neschimbată pănă pe 23. Pe 24 am ascultat LBC și am rămas șocat. Când mi-am dat seama despre ce este vorba am izbucnit în râs, nu mi-aș fi închipuit că se poate așa ceva, adică se poate face, dar nu mi-aș fi închipuit că se poate face cu o jumătate de țară:)))

Momentul ăla când e mai bine să taci

Alo, presa, televiziunea, ciocul mic zilele astea

Dacă aș fi lucrat în media în perioada asta aș fi scris despre floarea de colț sau aș fi făcut reportaje despre căluții de mare, pentru că orice ai face altceva riscă să te îngroape definitiv. Ok, de acord cu faptul că la noi nu dau ăștia doi bani pe ce credem noi, cititorii sau telespectatorii, dar, mai devreme sau mai târziu, va trece valul tsunami și, cum e normal, abia după aia se vor vedea adevăratele urmări ale dezastrului. Dezastru pentru ei, exact, nu pentru noi.

Nu știu ce s-a întâmplat...

... de se agita lumea aiurea!

Pe bune, m-am trezit și eu și când să intru pe net nebunie maximă! Că a căzut elicopterul, că medici de la Județean prinși cu șpagă, că Bica nu știu câte catralioane de euro avea în poșetă, din astea! Ce aveți, bă?! Păi ce, n-au mai căzut elicoptere, n-au mai murit oameni, n-au mai fost prinși medici luând șpagă, n-a mai avut Bica catralioane în poșetă, sau ce? Moooa, ce să-ți povestesc, s-a trezit românul lunea că România era o țară de căcat și locuită pe deasupra!

Căpșunarul și salvarea

Alcoolul poate salva presa din România?

Mi-am pus imediat întrebarea asta când am văzut revista din foto:

Ok, știu, asta e o revistă de specialitate, dar cum eu mă gândesc în fiecare zi la salvarea presei din țara asta și la scoaterea ei din rahat vă dați seama că am făcut imediat legătura: dacă editorii ar pune câte o sticlă de ceva împreună cu ziarul oare nu s-ar vinde tot tirajul de la primele ore ale dimineții? Pentru că eu mă întâlnesc dimineața cu niște vecini la chioșc care încep de pe la 8,30, cam așa. Ei oricum își cumpără sticla de ceva și mă gândeam că o mișcare din asta ar salva presa tipărită de la faliment.

Hai să ne revergorăm puțin

Revista presei de peste presa românească

Repubblica - Italia, 520000 acasă de la începutul anului, efecte mai grave decât alea din 1929. Datele provin de la sindicate, poate sunt un pic exagerate. De fapt ei spun că cifra asta include muncitorii care au stat mai mult de 50% acasă, deci... Da ce dreacu ne batem noi capul, hai să ne râdem, hai să căutăm ceva amuzant

Japan Today - Avion Lion Air ratează pista și aterizează în mare, dar nu în Japonia, în Indonezia! Ce avion? Boeing 737 nou nouț (de un an) cu 101 de pasageri la bord. Nu vi se pare amuzant? Nu? Hai să mai căutăm...

The Australian - Idiotul ăla cu ganga stailu' lui mai scoate o piesă: Gentleman! probabil că o să fie la fel de idioată și la fel de vizualizată pe YouTube. Asta chiar nu-i de râs, în pulii mei...

Căpșunarul și jurnaliștii

Lecții pentru începători

Mă adresez celor care sunt acum la școală, care învață cum stă treaba cu jurnalismul. Am scris "lecții" în titlu, dar stați liniștiți că nu vă dau eu vouă lecții, am scris doar așa, ca să vă atrag atenția, e o șmecherie pe care am aflat-o dintr-o carte de jurnalism. Nu vă spun ce carte pentru că oricum n-o s-o găsiți prin România momentan (nu vă spun de ce ca să nu mă dau mare și să mă înjurați chiar de 1 Martie).

Bun, deci hai să vă explic cam ce vă așteaptă după ce terminați școala și vă găsiți un loc de muncă (dacă vă găsiți, dar să nu divagăm):

Căpșunarul și ziariștii

În sfârșit! Bravo, băh!

Ce bine mă simt fraților! În sfârșit! După ani de zile de vrăjeală maximă cineva spune adevărul și-n România. E un început, e un pas înainte, felicitări! Mulțumesc pe acestă cale tuturor celor care au făcut posibilă această chestiune, oameni pe care nu pot să-i nominez pentru că am promis că nu mai scriu despre politică și politicieni.

Ziariștii. Despre ei vreau să vă povestesc, primii oameni din România care spun adevărul pe față, adevărul gol-goluț exact așa cum l-a făcut mama lui. Chiar, oare cine e mama adevărului? Habar n-am, dar nu mai contează... Ce să vă spun, când lucram eu în presă era jale fraților. Trebuia să ai grijă, să nu-și dea lumea seama că scrii de bine de unu' și de altu' de rău, să nu exprimi păreri personale (decât în editoriale, dar și acolo era bine să lași loc de dat la întors în caz că venea cineva cu publicitate după aia). Mai era problema cu penalul și nu au fost puțini cei care și-au văzut cazierul umplut cu 205-206 insultă și calomnie chiar și atunci când aveau dreptate. Știți cum funcționa? Deci tu scriai de unul ca... Nu pot să nominez pentru că am promis că nu mai scriu despre politicieni, dar imaginați-vă voi un personaj, să zicem Omul Păianjăne. Deci tu scriai că Omul Păianjăne e un nenorocit, un hoț ordinar, o jigodie penală, etc și ăla te dădea în judecată! Și tu pierdeai pentru că nu poți să demonstrezi că un om de rahat e de rahat, că doar nu stai acuma să-l ungi cu rahat ca să-l vadă lumea. El era de rahat așa, cum zice românul, dar tu nu puteai demonstra în fața judecătorului chestia asta. Ăla logic că avea procese până peste cap și până la urmă era condamnat cu suspendare (normal), dar asta nu însemna nimic pentru ziaristul respectiv. Ziaristul venea condamnat și el, pentru că omul de rahat era el de rahat, dar în fața legii el rămâne om cu onoare care trebuie apărată! Așa e legea...

Eh, astăzi s-au dus vremurile alea de tristă amintire când Roșca Stănescu mă amenința pe mine că mă dă în judecată și-mi cere 1 miliard de lei (eu aveam salariul 1 milion 200:))). Sau când Tiberiu Pleșu (ajuns astăzi mare inspector șef adjunct pe la ITM Constanța) mă amenința cu două hâtrii A4 goale că mă dă în judecată:))). Roșca a luat-o în brațe atunci, dar îi mulțumesc și lui pentru că a spus adevărul până la urmă: s-a înscris în partid și a devenit om politic, adică exact ceea ce urmărea dar nu putea să facă pe vremurile când presa nu era altceva decât o mare gogomănie. Cine vă spune că pe vremuri se făcea presă minte, acum se face presă fraților, acum! În ziua de azi când ziaristul vine și spune clar că el ține cu ăla, că nu-l halește pe celălalt și chiar se înscrie într-un partid. Așa e afară și din cauza asta merg lucrurile mai bine! Se știe, ăla e cu ăia, ziarul cutare ține partea lu' cutare, directorul nu știu cărui ziar e înscris la Loja Masonică nu știu de unde și tot așa. Nu vrăjeala care era pe la noi că vezi doamne noi suntem echidistanți, noi prezentăm știrile așa cum sunt, anchetele sunt făcute nu ca să dea ăla publicitate ci pentru informarea populației și alte gogomănii de genul ăsta. Să știe toată lumea ce și cum ca să se evite aberații de genul acum 11 ani îl bumbăceam pe unul într-un ziar și astăzi (același ziar) îi ia interviu personajului de parcă nimic nu s-a întâmplat vreodată. 

Nu-i așa că e mai ok cum se întâmplă astăzi? Bine, mai sunt unii de modă veche care continuă s-o ardă aiurea că ei sunt fete mari, că presa e liberă, că ei nu țin nici cu unul nici cu altul etc. Dar le transmit că-și fac rău singuri. Mă uit la ăștia care au recunoscut de ce parte stau și văd că au câștigat de 500 de mii de ori mai mult decât ăia care o fac pe independenții. Nu de alta, dar riscați ridicolul, pe bune! Lumea o să se prindă că nu știți ce vreți de la viață și o să vă dea la rahat. Mai bine să spui adevărul și să mergi cu fruntea sus. Afară ăștia sunt cei mai respectați ziariști și nici nu-i poți înjura măcar. Adică cum să-l înjuri pe unul care dă în Băsescu atunci când știi că a declarat public că ține cu Iliescu? N-ai motiv... Dar pe ăla care acum 11 ani îl înjura pe Iliescu și acum îl pupă-n cur dai cu el de pământ, nu-i așa? 

Cum spuneam, văd că lucrurile merg pe drumul cel bun. Taberele se conturează din ce în ce mai bine, ziariștii încep să-și dea seama că nu mai ține cu vrăjeli de Buftea, iar lumea are de câștigat. Și vorba aia, se zice că ziariștii sunt formatori de opinie, nu-i așa? Păi cum să formezi frate opiniile altora când nu știi tu ce opinie ai? Sau poate știi, dar dacă nu ne spui și nouă de ce să te mai citim? Că așa cu părerea pot să-mi dau și eu despre toți politicienii... Adică puteam, pentru că eu am promis că nu mai scriu nimic de ei și rău am făcut. Vedeți?! Sunt sincer și s-ar putea ca până la urmă să spună cineva: "Hai băh lasă, scrie dă-te dreacu că am văzut că ai promis dar nu ești în stare să-ți ții promisiunea!"

Căpşunarul şi ziua presei

:))))) M-aţi făcut să mă râd cu libertatea asta...

Cică azi, 3 mai, e ziua libertăţii presei! Voi ştiaţi că presa e liberă? Hihihihihi! Staţi că mă duc până la baie şi mâ-ntorc! Gata, hai să fim serioşi...

Şedinţă de redacţie

Redactor şef: "Începe campania electorală! Trebuie să mergem pe teren, să luăm interviuri cu cei care candidează..."

Redactor tânăr: "Am discutat deja cu cel care candidează independent pentru un interviu în exclusivitate! Lumea pare interesată de personaj şi chestia asta reiese şi din mesajele primite pe pagina de Facebook a ziarului! Cred că ar ieşi o chestie tare!"

Redactor şef: "Dacă ne plac chestiile tari ne apucăm de monden nu de politică! Domnu' Redactor tânăr, doriţi să vă apucaţi de pagina de Magazin?

Redactor tânăr: "Nu, mă gândeam că... Ştiţi, mesajele sosite de la cititorii ziarului..."

Redactor şef: "Deci nu vă apucaţi de Magazin?! Domnule redactor tânăr, am înţeles că mesajele de la cititori care au sosit pe Facebook... Apropos, domnule Secretar de redacţie, de mâine IT-istul să blocheze accesul la Facebook în toată redacţia! Ştiu că se poate, să nu-mi spuneţi că nu se poate pentru că ştiu că se poate! Deci, domnule Redactor tânăr, noi nu facem presă în funcţie de mesajele cititorilor de pe Facebook! Ok? Noi mergem pe teren, luăm pulsul străzii, ne informăm la sursă! Uite, de exemplu, cine a fost ultima dată să discute cu preşedintele PS..."

Redactor bătrân: "Nuuuu, la PS... merg eu! E sectorul meu! Şi ştiţi că eu... cu domnul... cu treaba aia!"

Redactor şef: "Ah, da. Deci la PS... mergi tu! Să-mi notez aici... Bun, atunci domnule Redactor tânăr, ai putea merge, de exemplu, la sediul fostului partid aflat la putere, la PD...!"

Alt Redactor bătrân: "Ha, ha... Ce să facă şefu' acolo? Nu mai iese nimic de acolo! Ăia sunt terminaţi!"

Redactor şef: "Colegul nostru mai bătrân vrea să spună că nu mai iese nici-o informaţie adică! Asta vrea să spună când se referă la faptul că nu mai iese nimic!"

Alt Redactor bătrân: "Da, asta vreau să spun! Hi, hi!"

Redactor tânăr: "Eu mă gândeam că cititorii sunt interesaţi de personajele noi, de candidaţii tineri! Pe cei vechi îi cunoaşte, cred că s-au săturat de ei de câte ori au apărut în ziar până acum!"

Redactor şef: "Mda, se pare că dumneata nu înţelegi. De ce ar fi cititorul interesat de cineva pe care nu-l cunoaşte? Ca să afle ce? Vei înţelege atunci când vei dobândi mai multă experienţă că cititorul nu cumpără ziarul dacă pe prima pagină se află un necunoscut! Dacă bagi un interviu cu... Domnule Secretar de redacţie ăilalţi au scris de ăsta, de independent?"

Secretar de redacţie: "Ăăăăăă, nu cred! N-am văzut, dar nu cred!"

Redactor tânăr: "Au scris cei de la K...."

Alt Redactor bătrân: "Păi ce, ăla e ziar? He he he! Ăia sunt vai de capul lor! Să scriem noi după ce au scris terminaţii ăia? Să fim serioşi..."

Redactor şef: "Uite domnule Redactor tânăr, poţi merge, de exemplu, la ecolomişti! De la ăia scoţi întotdeauna ceva pentru un material!"

Redactor bătrân: "Nuuuu, la ecolomişti merg eu! E sectorul meu! Şi ştiţi că eu... cu domnul... cu treaba aia!"

Redactor Şef: "Ah, da, deci mergi tu... Uite domnule Redactor tânăr, îţi propun o chestiune interesantă! E doar o propunere, dar pe care eu o consider de luat în calcul pentru toată lumea: maşinile candidaţilor la alegerile... Ce maşini folosesc în campanie, ce model, cât consumă, ce consumă, cât costă nouă, uzată..."

Alt Redactor bătrân: "Da, e un subiect foarte bun, dar eu nu mă pricep la maşini! Chiar nu le am! Sunt terminat la subiectul ăsta..."

Redactor bătrân: "Nici eu! Şi eu trebuie să merg şi la PP... Ştiţi, cu treaba aia, cu domnul preşedinte..."

Redactor şef: "Ah, da! Da, neapărat cu treaba aia, să nu uiţi! Deci, am stabilit? Ne ocupăm de chestiunea cu maşinile candidaţilor?"

Redactor tănâr: "Păi... Cred că o să mă ocup eu, pentru că văd că ceilalţi..."

Redactor Şef: "Perfect! Bun, hai, să nu mai pierdem timpul, la treabă domnilor! Să mergem! Domnule Redactor bătrân şi Alt Redactor bătrân vă rog să mai rămâneţi puţin. Domnule Redactor tânăr succes! Eşti liber să scrii cum vrei, cât vrei, din ce poziţie vrei despre acest subiect! Dacă reuşeşti să-l faci documentat poate îţi dau toată pagina de Magazin! Eventual poate reuşeşti să faci câteva interviuri cu şoferii de pe maşini, cu lumea care cască gura la ele pe stradă, opinii, păreri... Ai toată libertatea, succes! Şi lasă uşa aşa când pleci, mulţumesc"

Articolul a fost publicat pe toată pagina de Magazin, dar la sfârşitul lunii Redactorul tânăr a fost singurul din redacţie care nu a primit primă. Din păcate, pe pagina de Facebook a ziarului, pagină la care mai avea acces doar Redactorul şef, articolul tănărului redactor avea doar câteva like-uri şi vreo trei comentarii din care două la mijto (făcute de unii care lucrau pentru o revistă auto). Aşa cum era de aşteptat like-urile şi comentariile erau la interviurile cu viitorii candidaţi la alegeri, în special la unul dintre ei: un candidat independent de care nu mai auzise nimeni până atunci cu toate că mai apăruse un interviu într-un ziar (dar care, până atunci, nu era ziar după părerea unora!)

P.S.:  Orice asemănare cu personaje sau situaţii reale e doar din cauza voastră...