După mine potopul?!

Manele, manele, manelele mele manele


În deschiderea Festivalului Internaţional al Muzicii şi Dansului (care se desfășoară cu casa închisă la Teatrul Național de Operă și Balet "Oleg Danovski" Constanța!) Daniela Vlădescu a mulțumit partenerilor media printre care și mie, Căpșunarul din Răzbunarea Căpșunarului. Mare greșeală, imediat a început să circule prin oraș următorul zvon: Teatrul Național de Operă și Balet "Oleg Danovski" se închide!

Ce vor să facă în locul TNOB-ului? Probabil vreo șaormărie, un club de manele, un club de drogați (Constanța e în TOP 5 pe țară la consum, ne mândrim cu chestia asta!), un club pentru pensionari, sau poate că vor lăsa clădirea aia să se facă zob exact cum au lăsat și Cazino-ul. Pentru că ascult telefoane (da, eu sunt ăla, recunosc) am auzit și alte variante, mai interesante și mai greu de crezut pentru cetățeni. De exemplu, am auzit că vor să facă un Centru pentru comunicații spațiale, adică un loc unde să meargă oamenii să vorbească la telefon cu frații lor de peste Prut! Eu am văzut Centre din astea, am și eu număr de înregistrare la unul dintre ele, dar vreau să vă spun că nu e nevoie de ditamai clădirea pentru așa ceva și cu atât mai puțin de o clădire în care funcționează un teatru! Asta chiar că nu s-a mai pomenit nici măcar la ăia de peste Prut, pe bune.

CONCURSSSSS!

Câștigă o invitație la "Cei 4 mari B" - Vineri la TNOB Oleg Danovski

Concursul se adresează deținătorilor unui cont activ de Facebook.
Click aici pentru mai multe informații

Concurs destinat constănțenilor, dar dacă sunteți vineri seara în oraș puteți participa fără probleme:)

Căpșunarul și baletul partea doi

Veni, vidi... și m-am întors acasă

Nu, nu puteam să spun ce-a spus Iulius Caesar pentru că eu n-am învins absolut nimic, din contră! Băh, m-au învins ei pe mine, ăsta e adevărul... Eu am mai văzut balet la televizor, dar era așa, cum să vă spun, nu era ca la fotbal, nu era ca la Motomondiale, nu era ca la Top Gear de exemplu. Și aveam dreptate! Aveam dreptate, pentru că baletul trebuie să-l vezi pe viu ca să-l înțelegi. Trebuie să-l vezi pe viu ca să realizezi că nu se compară cu fotbalul pe teren mare, cu mersul pe motor, cu ce mai vreți voi. Nu mă credeți? Ok, ia uitați-vă voi puțin aici:

V-ați uitat? Vi se pare ușor? Vi se pare ceva la îndemâna oricui? Da? Eh, atunci faceți ce vă spun eu ca să vedeți că nu e: rugați-vă nevasta să vină în fugă spre voi și ridicați-o exact așa cum ați văzut în video de mai sus! Hai, hai să vedem și noi, păi ce faceți acum? Păi nu spuneați că ce mare șmecherie, că ce tot o trag cu misiuni imposibile p'aicea?! Hai, ridicați-o! Gata? Ok, acum depărtați-i picioarele, lăsați-o pe spate și treceți-o pe după gât până pe... A căzut, nu-i așa? Păi da, că așa a căzut și a mea.

Căpșunarul și baletul partea doi

Veni, vidi... și m-am întors acasă

Nu, nu puteam să spun ce-a spus Iulius Caesar pentru că eu n-am învins absolut nimic, din contră! Băh, m-au învins ei pe mine, ăsta e adevărul... Eu am mai văzut balet la televizor, dar era așa, cum să vă spun, nu era ca la fotbal, nu era ca la Motomondiale, nu era ca la Top Gear de exemplu. Și aveam dreptate! Aveam dreptate, pentru că baletul trebuie să-l vezi pe viu ca să-l înțelegi. Trebuie să-l vezi pe viu ca să realizezi că nu se compară cu fotbalul pe teren mare, cu mersul pe motor, cu ce mai vreți voi. Nu mă credeți? Ok, ia uitați-vă voi puțin aici:

V-ați uitat? Vi se pare ușor? Vi se pare ceva la îndemâna oricui? Da? Eh, atunci faceți ce vă spun eu ca să vedeți că nu e: rugați-vă nevasta să vină în fugă spre voi și ridicați-o exact așa cum ați văzut în video de mai sus! Hai, hai să vedem și noi, păi ce faceți acum? Păi nu spuneați că ce mare șmecherie, că ce tot o trag cu misiuni imporsibile p'aicea?! Hai, ridicați-o! Gata? Ok, acum depărtați-i picioarele, lăsați-o pe spate și treceți-o pe după gât până pe... A căzut, nu-i așa? Păi da, că așa a căzut și a mea.

Căpșunarul și Spărgătorul de nuci

Balet la Oleg Danovski, sau cum face o căpșună piruete

V-ați uitat la video? De ce nu v-ați uitat?! Păi doar nu credeți că l-am pus degeaba... Nu, l-am pus pentru că așa începe totul: cortina se ridică și apare o balerină! După aia nu mai știu pentru că n-am putut ajunge la Spărgătorul de nuci. Da, am avut invitație, dar n-am putut merge din motive pe care nu mai stau să le motivez acum. Dar a mers altcineva în locul meu, cineva care se pricepe mai bine ca mine la balet, cineva care chiar merge pe poante (pe bune): nevastă-mea!!! 

Căpșunarul și Cântarea României

Mi s-a împlinit un vis! Incredibil!

Îmi mențin promisiunea (cu greu) de a nu scrie nimic despre politică. E foarte greu, mai ales că aveam chef să mă leg de un personaj care a... Dar dacă am promis, am promis! Uite, vă scriu despre cultură! La TNOB Oleg Danovski puteți vedea o abordare modernă a temei clasice Don Quijote. Uite aici link cu tot ce vă trebuie! Gata, v-am scris și despre cultură! Și acuma ce mai facem? 

Băh, vă aduceți aminte de Cântarea României? Pentru ăștia mai tineri trebuie să precizez că era o prostie din asta monumentală, cu sute de oameni care-i cântau lui Ceaușescu și tovarășei de viață, le dedicau tot felul de poezii, Vadim le jura iubire veșnică, chestiuni de genul ăsta. Nici eu nu prea mai știu exact ce rahat mâncau ăia pe acolo că nu mă uitam, dar îmi aduc aminte de o chestiune: tabloul lui Ceașcă!!! Bă fraților, deci la fiecare Cântare a României din asta avea Ceașcă un tablou mai mare decât blocurile cu 10 etaje care alcătuiesc vestitul Zid Chinezesc dintre strada București și Casa de Cultură (și mai departe, înspre China... pardon, înspre Dacia). Fiind pasionat de tehnoredactare încă de mic eu rămâneam prost de fiecare dată când îi vedeam tabloul lu' ăla! Mă gândeam la ce rezoluție a fost făcută poza de-a putut trage tehnoredactorul de ea până la etajul 10?! Cum o fi decupat-o? Începea cu pentulul de la parter și după aia lua liftul ca să facă fiecare punct, sau cum?! Nu am aflat până când nu ne-a povestit un prieten de familie care lucra la TVR că nu era vorba decât de un amărât de tablou (din ăla cum aveam în clasă la Generală) pe care printr-un trucaj îl măreau ei acolo, la televizor.

Vreau să vă spun că nu l-am crezut. Adică prea mi-a ruinat visul brusc așa! Eu îmi doream atât de mult să văd megafotografia în realitate încât nu am vrut să accept explicațiile logice ale prietenului de familie. Nu se putea să nu existe o fotografie atât de mare, o fotografie pe care să o retușez și eu în Photoshop. De ce nu mi se îndeplinesc și mie dorințele niciodată? De ceeeee? Nu-mi doream o poză până la etajul 10, dar măcar până pe la 3 așa! Chiar ceream prea mult?

Dar iată că anii au trecut și visul meu s-a materializat. Vă dau un sfat: doriți-vă cu adevărat un lucru și el se va întâmpla! Nu vă abandonați niciodată visul, chiar dacă trebuie să visați cu ochii deschiși (în cazul ăsta mare atenție la mașini când traversați!). Pentru că iată că visul meu a devenit realitate oameni buni! Priviți și voi poza, sau mergeți până la magazinul Grand, sau la farmacia Miga (la alegere) din Constanța ca să vedeți cu ochiu' vostru minunea. Nu mă interesează cine e în poză că nu discutăm de politică (Ceaușescu nu pare să fie, nu-i așa?), dar iată fraților! A trebuit să aștept 37 de ani, dar a meritat! O poză până la etajul 3 nene, fără trucaje, fără efecte speciale, fără prieteni de familie la TVR, fără nici-un fel de Cântare a României! Incredibil, dar adevărat!

Pentru că poza e pusă pe o clădire fără lift am luat-o pe un card și am adus-o acasă. Am băgat-o în Photoshop, i-am dat un unsharp, niște lumină și iat-o, v-o arăt și vouă să vă bucurați și voi! Până la etajul 3 nene! Pfuuu, dacă trăia Ceaușescu cred că făcea criză de nervi și murea când vedea așa ceva. Tovarășa Elena nu cred că se enerva pentru că, din câte-mi amintesc eu, Nicușor era numele ei preferat:)))

O poză mare pentru un om, un pas mic pentru omenire...

P.S.: E inutil să mergeți acuma să-l dați jos! Am martori care pot confirma la orice oră grozăvia...

Căpșunarul și Euro 2012

Dacă n-am avut ce face și am promis...

... acum trebuie să-mi țin promisiunea! Pentru cei care nu știu despre ce este vorba am promis eu că, dacă iese tot Mazăre primar la Constanța, nu mai scriu nimic de politică pe blog. Și a ieșit tot el, așa că nu mai scriu. Am zis, am zis!

Uite, pentru început (că tot sunt și eu partener media la Teatrul Național de Operă și Balet Oleg Danovski) o să vă pun un link ca să vă culturalizați puțin. Poate nu aveți chef să mergeți să vedeți spectacolele, dar cine știe, după ce o să citiți despre ce este vorba vă schimbați ideile. 

Gata, am pus link așa că acum nu știu ce să vă mai spun... Dacă politică nu e, nimic nu e, nu-i așa? Adică aș avea ceva, dar mi-e teamă că se poate interpreta că e tot politic și după aia mă acuzați că nu-mi țin promisiunile! Stați așa că mă sună cineva... Uite, m-a sunat cineva și mi-a spus că nu se interpretează nimic. Bun, atunci o să vă povestesc despre o stradă, o stradă care are o istorie strâns legată de Euro 2012, adică de meciurile alea de fotbal de la televizor. Vă pun niște foto și după aia vă explic.

Ceea ce vedeți în imagine nu este nici Popreaca de Sus și nici Ciorogârla de Jos, este strada Ion Rațiu din Constanța, orașul de la Marea Neagră pe unde trec aproape toți românii în drum spre Bulgaria unde-și fac concediile. Strada este în curs de asfaltare dinaintea alegerilor... Băh, tâmpit mai sunt, numai politică am în capul ăsta sec al meu! Deci, reformulez, strada se asfaltează dinainte de începerea Euro 2012! Asta am vrut să spun. Motivele pentru care încă arată așa nu le cunosc, dar eu bănuiesc că au foarte mare legătură cu rezultatele de la fotbal! Eu zic așa: ori ăia care lucrează la stradă au uitat de ea după victoria Rusiei împotriva cehilor, ori locuitorii de pe Ion Rațiu fac parte din galeria Ucrainei și firma care lucrează la stradă e supărată pe ei pentru șeful acestei firme are un văr în Suedia! Așa cum bine știți Suedia a luat-o de la Ucraina, lucru pentru care până și eu am fost supărat. Repet, vă rog frumos să nu începeți cu tâmpenii de genul "și-a văzut cineva saci-n căruță și nu-l mai interesează" pentru că nu are nici-un fel de legătură cu asta. Mai mult ca sigur are legătură cu scorurile de la Euro 2012.

Nu ne rămâne decât să așteptăm o victorie a României la campionatul ăsta european de fotbal că poate așa o să fie toată lumea fericită și le termină și strada la ăștia să pot merge și eu liniștit cu mașina până la centrul de diagnostic Mrini, ăla unde se uită la tine ca să vadă dacă-i mai vezi. Pentru că de vreo 2 zile tot umblu pe la ei și-mi rup mașina care e deja ruptă ea de felul ei. Și să nu începeți acum cu comentarii din alea că să mă duc la alții, sau că s-o iau pe altă parte! Nu, mă duc la ei pentru că sunt ok (gurile rele spun că sunt printre cei mai buni din oraș!) și vreau să merg pe Ion Rațiu pentru că așa sunt eu al dreacu!

Apdeit: Pe la 11 jumate erau doi cu o basculantă și un compactor din ăla care se mișcau pe acolo. Dar era o căldură de nici eu n-aveam chef să mă uit la ei, d-apăi ei să mai și muncească... Și noaptea nu se poate munci în România pentru că nu e trafic, iar fără trafic ce distracție mai e?!

P.S.: Cum adică România nu participă la Euro? Hai băh, ce dreacu, am văzut eu cum se ceartă ăștia care să meargă la Bruxelles! Uuups, n-am zis nimic!

Căpșunarul și baletul

Să mergeți și voi să vedeți balerine!!!

Unde credeți voi că am fost eu azi dimineață? Eh? Unde credeți? Nici dacă vă dau bani nu ghiciți... La Teatrul Național de Operă și Balet Oleg Danovski din Constanța! Ce făceam acolo? Da, știu că era închis, dar eu am intrat prin spate! Am intrat prin spate ca să mă uit la balerine!!!

Scurt istoric

La mine-n cartier (unde m-am născut, nu în Tomis Nord unde am emigrat), pe Garofiței, îl aveam vecin pe Cezar. Cezar ăsta era mai mare și într-o zi a venit în cartier cu o domnișoară. Domnișoara asta era în așa fel încât toți ciutanii din cartier ne-am oprit din activitățile zilnice (fotbal, tras cu tubermanul, alergat câini și pisici, bătăi între noi etc). Nu prea înaltă, păr lung, trup subțire, sâni mici, rotunzi, ridicați... Adică vă dați seama cum era dacă mi-a rămas în cap de pe vremea când aveam 12 ani. Nu era internet pe vremea aia, dar în câteva minute s-a aflat că era prietena lu' Cezar și că era balerină (pe la Fantasio, dacă-mi aduc bine aminte)!

Lucruri rele

Așa că vă dați seama că nu puteam refuza ocazia de a participa la o repetiție nu cu o singură balerină ci cu o trupă întreagă! Am ajuns la Oleg Danovski cu jumătate de oră mai devreme... Mă așteptam să văd lucruri frumoase încă de la intrare, dar din păcate lucrurile nu sunt chiar așa. M-a lovit un puternic miros de vechi, un miros despre care mai citisem prin scrierile unor cunoscători ai culiselor teatrelor și sălilor de spectacole, dar pe care nasul meu nu-l simțise niciodată. Nu stau să dau numele tuturor celor cu care am discutat, dar nici măcar nu e important. Important de știut este faptul că ultima revizie generală a teatrului s-a făcut prin 1982. Nu e greșeală de tastatură. Am scris bine, 1982! Instalațiile sunt la pământ. Adică, în realitate, ele ar fi trebuit să fie "în pământ" (în sensul că ascunse), dar cablurile sunt toate prin aer, peste tot. Unele trec peste locuri peste care nu ar trebui să treacă și se pare că doar Calliope și Terpsichore (ambele muze ale dansului - nota mea) stau în calea producerii unor accidente.

Nu sunt fonduri nici pentru IT, lipsește spațiul pentru depozitare, tot ce înseamnă izolație e la pământ (dansatorii transpirați și încălziți trebuie să suporte de fiecare dată curentul de aer rece care se plimbă pe acolo din lipsă de ocupație), iar acum câteva zile s-a rupt o rolă de la stăngile (sper că am reținut bine) pentru decor. Cei de acolo au spus că nu e atât vorba despre pericol (se pare că există sisteme de siguranță suplimentare) cât despre faptul că unele decoruri nu mai pot fi manevrate. Închei capitolul veștilor proaste cu salariile celor 120 de oameni (incluși "birocrații" și am înțeles că sunt puțini oameni pentru un așa teatru): 600-700... De lei fraților, nu de euro!

Lucruri bune

Instalația de sunet este una performantă! Evident ăsta este un lucru foarte bun în primul rând pentru public, public de care Teatrul are atâta nevoie. Tot pentru public au fost schimbate scaunele din sală. Deci cei care stau la balcon nu beneficiază încă de scaune noi, dar văd mai bine scena, mai 3D să zicem! Cam asta ar fi la capitolul lucruri bune. Și prețul biletelor poate fi trecut la lucruri bune (și tot pentru public): 10, 15, 20 si 25 lei pentru un bilet, cel mai scump fiind cel mai apropiat de scenă.

Lucruri minunate
Lumina în sală s-a stins, au apărut balerinele și a început repetiția pentru Gala de Balet de duminică seara. Repetiția a debutat cu "un amplasament"! Eh, vă place cum mă exprim în termeni tehnici? Amplasamentul ăsta e un fel de recunoaștere a terenului. Spre deosebire de dansul modern pe care-l dansam eu la Total Dance când eram mic, baletul e mult mai complicat. La dans, când nu știam bine schemele, mă puneam și eu mai în spate și mă uitam la ăia din față care știau mai bine. Eh, la balet nu mai ține vrăjeala asta pentru că ăia din față fac altceva, ăia din spate cu totul și cu totul altceva, iar cei care-i înconjoară pe ăia din față și din spate fac cu totul și cu totul  și cu totul altceva!!! Cu alte cuvinte, toată lumea face altceva așa că ori știi ce ai de făcut ori te lași. Ah, era să uit, fără să mă vadă nimeni am încercat și eu să stau "în poză". Un exemplu este să-ți ții mâinile în sus ca și cum ai ține Cupa Campionilor, dar fără cupă! Ia încercați voi să stați așa să vedeți cât de greu este... Alo, alo, domnu' nu trișa, în șpagat trebuie, nu în picioare! Am uitat să spun că trebuie să stai în șpagat și cu mâinile ridicate? Mă scuzați, am uitat...

Dacă mergeți mâine seară...

... la Teatrul Național de Operă și Balet Oleg Danovski, la ora 19.00, găsiți Compania de balet a teatrului interpretând fragmente din celebrele coregrafii de balet Chopiniana, Valsul Florilor, Antonio şi Cleopatra, Don Quijote  şi Lacul Lebedelor. În plus îi veți putea vedea pe invitaţii speciali, doi balerini din Coreea de Sud, Jeonil Yoon şi Park Youmgjim, care vor dansa un pas de deux din „Antonio şi Cleopatra” şi celebrul „Don Quijote” de Minkus. Se pare că asiaticii sunt la putere în baletul mondial zilele astea (de parcă n-ar fi și în restul domeniilor). Cunoscătorii pot confirma faptul că vorbim despre un nivel artistic ridicat, un moment important și pentru cele trei eleve de la Liceul Regina Maria din Constanța care se vor afla pe scenă pentru prima dată într-un spectacol de acest nivel. O motivație în plus și pentru micii balerini care astăzi sunt încă la școală, dar care trebuie să aibă ca scop final Scena.

Un fel de epilog

În seara asta e Finala Champions League 2012. Domnii nu vor auzi, nu vor vedea și nu vor vorbi decât despre fotbal timp de 90 de minute plus pauza de 15. Dacă sunt prelungiri și mai mult! Așa că, doamnelor și domnișoarelor (și de ce nu și domnilor rămași) vă vând un pont pe care mi l-a vândut și mie Pândichi-Lux Elizabeth, director adjunct al Companiei de balet: veniți mâine, 20 mai, la ora 19, la Gala de Balet, la TNOB Oleg Danovski. Spectacolul durează exact 45 de minute, pauză de 15 și iar 45 de minute! Și, vorba aia, dacă sunt prelungiri și mai bine...

În cazul în care eu nu am fost destul de convingător poate vă vor convinge aceste imagini din timpul repetiției: