19 apr. 2015

Povestire

Poate o să scriu o carte, nu știu...

Într-o noapte se apucă furnicuța să-l citească pe Schopenhauer, mai exact Eristische Dialektik - Die Kunst, Recht zu behalten sau, în românește, cum mama dreacu să faci ca să ai tu dreptate tot timpul. Asta pentru că, știți foarte bine, furnicuța doar ce se certase cu greierele, iar ăla a dat-o la căcat de nu s-a putut. Asta începuse cu texte din alea, că dacă nu muncește și doar cântă n-o să aibă ce mânca, pula mea, din astea, iar greierul a luat foc imediat pentru că el se uita la meci și nu auzea ce comentează Bogdan Socol din cauza ei.

Se apucă furnicuța să citească și, după prima pagină, o ia somnul. Era târziu pentru ea, cărase boabe din alea toată ziua, era ruptă. Se mai și certase cu prostul ăla de greiere, era terminată, varză, praf. Și începu să viseze! Ce credeți că visa?! Exact, bravo, că era mare cântăreață (cum de v-ați dat seama?!)! Ea se certase cu cântărețul ăla de greiere și subconștientul reacționa acuma. Că ea i-a zis ăluia că e nenorocit, că e un terminat, dar, în sinea ei, i-ar fi convenit să fie ea cântăreață și greierele să care boabe. Și să stea ea cu pizda la televizor și să se uite la patinaj (când nu avea concerte, evident).

A doua zi s-a trezit și iar cu boabele, cu astea, cu munca. Și iar se întâlnește cu greierele pulii și iar se ia de el. Ăla se uita la volei de data asta. Nu pricepea nimic, dar, ca să nu care boabe, s-ar fi uitat și la curling, vă dați seama. Aia o ținea pe-a ei, ăsta pe-a lui. Nici furnica n-a recunoscut că visase că era cântăreață și nici greierele că era conștient că habar nu are ce-o să mănânce la iarnă. Asta pentru că amândoi ar fi vrut să aibă dreptate, însă nici unul dintre ei nu-l citise pe Schopenhauer, mai exact Eristische Dialektik - Die Kunst, Recht zu behalten. Așa că nu aveau de unde să știe că ăla a scris cartea aia la mișto, pentru că era conștient de faptul că nici greierul și nici furnica n-ar fi înțeles o boabă din ce scria acolo chiar dacă s-ar fi apucat de citit. În plus el și murise când a fost publicată cartea, deci chiar dacă ar fi citit ăștia doi și ar fi înțeles câte ceva l-ar fi durut fix în cur pe Schopenhauer... Și poate nici acolo