21 apr. 2015

Ce mă face pe mine să râd

Dar pe bune, adică nu glumesc

Nu știu dacă pe voi vă distrează ce mă bagă pe mine sub masă de râs. De exemplu pe mine m-a făcut să mă stric de râs, să mă tăvălesc pe jos cum ar veni, reuniunea de la Luxemburg cu papițoii ăștia de la Externe. S-au adunat toate desenele astea animate să discute despre bărcile alea cu disperați care traversează Mediterana și care se scufundă destul de des în ultimul timp. Ultima panaramă din aia de barcă căra vreo 700 de africani din ăștia care plătesc sume uriașe ca să ajungă în Europa.

Am urmărit și la știri subiectul, m-am uitat pe Rai, că românii dau cu Zăvoranca și cu mă-sa moartă, n-au timp de prostii. M-am uitat la nesimțiții ăia, în special la Ponta italienilor, Renzi, cum mâncau căcat cu basculanta, frate:)))) Băi, cât de câine împuțit să te naști și ce javră să te educe să mănânci căcat făcând-o pe prostul în fața unei Europe întregi? Toți, bă, dar toți, n-a venit unul să zică pe față, toți o dădeau în prosteală că trebuie voință politică, că pula mea, vrăjeli din astea pentru cretini pe care nici o moluscă nu le mai crede, pe cuvânt. Râd fantomele ălora înecați de prostiile pe care le scot ăștia pe gură. Că cică să trimită în Italia și Grecia nu știu ce responsabili, nu știu ce... Bă, deci te căcai pe ei de râs când îi auzeai și le vedeai fețele alea de preocupați.

Între noi fie vorba manevra este cât se poate de simplă și funcționează de zeci de ani. Băieții veseli au oameni de legătură peste tot, sunt bara bara cu toți ăia care controlează mersurile pe apă și cu asta basta. Pe care i-au mai scăpat pe la interviuri au declarat că plătesc între 5000 și 10000 de euro să ajungă în Europa, în funcție de destinația finală. Pe aia care s-a scufundat o trecem la pierderi, dar gândiți-vă că avea 700 de plătitori pe ea! Dacă punem doar 5000, fără să-i mai ducă până în Germania, ieșim undeva la 3,5 milioane euro pe cursă, frații mei, surorile mele. În 48 de ore și-au luat băieții 3,5 milioane de euro! La câte transporturi s-au făcut până acum începând cu Cipru și terminând cu Spania cred că nu riscăm nimic dacă spunem că afacerea este una de miliarde și că nu s-a inventat încă prostul care să renunțe la așa ceva. Că dacă ar fi vrut s-ar fi rezolvat demult, că doar nu suntem toți cretini, nu-i așa? Când au hotărât italienii că albanezii și-au luat-o în cap mai mult decât trebuie cu traficul a durat vreo câteva săptămâni și i-a liniștit complet. Dar atunci s-a vrut, fără reuniuni, fără căcat, fără să solicite sprijinul pulii mele.

Dar cine știe cunoaște, nu e vorba doar de traficul propriu zis aici. Afacerea cuprinde tot felul de bani de la stat pentru cazarea africanilor, tot felul de ONG-uri care le apără drepturile (omului, normal), avocățime, politicieni care câștigă alegeri urlând împotriva lor sau pentru ei și, la final, bani pentru lupta împotriva fenomenului, adică easy money, pentru că, în realitate, nu luptă nimeni împotriva nimic. Și, să nu uităm, mai câștigă și ăștia de pe la hotelurile din Luxemburg unde au fost cazați toți mâncătorii de căcat care s-au reunit aiurea pe acolo.

Eu am râs, nu știu voi, dar dacă nici chestia asta nu vă face să zâmbiți măcar înseamnă că ori nu aveți simțul umorului (caz în care nu am cum să vă ajut) ori faceți parte din ăia care câștigă la afacerea asta (caz în care o să vă rog să nu-mi luați gâtul, pentru că eu am puțini cititori, nu deranjez pe nimeni, scriu și eu să treacă timpul, n-am somn). Data viitoare o să vă spun un banc cu Bulă pe care mai mult ca sigur îl știați.