Ce scrii când nu ştii ce să scrii?

Nu scrii!

Cred că e cea mai bună soluţie! Mai bine nu scrii nimic decât să te apuci să scrii tâmpenii. Ce rost are să deranjezi lumea, să-i faci să intre la tine pe blog, să dea click acolo, să copie link, să facă în sus şi în jos cu mouse-ul, când tu nu ai ce să scrii? Mai bine nu mai scrii şi gata! Chiar nu văd rostul să te apuci să scrii aşa, aiurea. E ca şi cum o fabrică ar face producţie pe stoc, sau ca şi cum o secretară i-ar face sex oral unui angajat! Nu obţii nimic, nu are nici-un sens!

Eu când nu am ce să scriu nu scriu! Îmi respect cititorii, nu ca alţii care scriu doar aşa, ca să facă trafic din ăla, sau cum îi zice. Pentru mine lucrurile sunt clare, nu am un subiect, un predicat, un pronume măcar, nu scriu! De ce să scriu? Ca să mă aflu-n treabă, ca să pierd timpul?! Nu, nu scriu nimic şi aştept să-mi vină inspiraţia, să mă viziteze o muză, să se întâmple ceva interesant! Am mai văzut eu din ăştia care scriu doar ca să scrie, ca să se afle-n treabă, doar ca să umple pagina pe blog! Nu se face aşa ceva, nu e etic cum ar veni! Pentru că există o etică şi cu blogurile astea care funcţionează exact ca şi Comisia de Etică a doamnei aceleia, a lu' aia, îmi scapă numele... Poate alţii nu bagă-n seamă etica asta, dar eu o bag! Eu mă conformez regulilor şi mai ales a acelei reguli care spune clar: nu ai ce să scrii nu scrii! Clar!

Aşa că azi n-o să scriu nimic. Nu ştiu ce să scriu, aşa că nu vreau să vă fac să pierdeţi timpul citind tâmpenii. Mai bine faceţi altceva, citiţi altceva, mergeţi să socializaţi, mergeţi să cumpăraţi gogonele să puneţi la borcan. Uite, chiar, bine că mi-am adus aminte, trebuie să merg şi eu să cumpăr gogonele să pun la borcan! Uite, azi nu scriu nimic, dar data viitoare o să vă povestesc cum am pus gogonele la borcan! Dacă nu pun vă povestesc altceva, dar azi nu vă spun nimic, nu am ce, iar eu când nu am ce să scriu nu scriu! V-am mai spus doar...

P.S.: Cât costă un kilogram de gogonele? Nu ştiţi? Bine, dacă nu ştiţi nu scrieţi...

Apocalipsul

Nu suntem pregătiţi, încă...

Am văzut eu, cu ochii mei, o emisiune pe National Geographic cu americanii ăia şi cu canadienii ăialaţi care se pregătesc pentru sfârşitul lumii. "Prevăzători", sau ceva în genul ăsta îşi spun, oameni care bagă saci de bani în buncăre, camioane militare, tone de alimente şi medicamente (care expiră şi trebuie să cumpere altele) şi multe arme cu tot cu muniţie. Băh, fiecare face ce vrea cu banii lui, iar dacă ăia au decis că trebuie să-şi investească toate lovelele ca să scape de sfârşitul lumii asta e, cine sunt eu (sau cine sunteţi voi, băh?) să-i judec?! 

Chestia asta m-a făcut să mă gândesc puţin la mine şi la constănţenii mei! "Fiţi constănţenii mei" cum ar spune un cunoscut de-al meu, şi spuneţi-mi ce credeţi: noi avem vreo şansă să ne pregătim ca americanii şi să scăpăm de Apocalips ca virgulă canadienii? Pentru că eu nu cred, sincer nu cred. Ce alimente să stochezi, şaorme, mici, chebaburi din alea?! Nici pâinea nu ţine mai mult de o zi, ce dreacu să mai scapi? Mă gândeam la nişte conserve cu fasole, la nişte pateuri,o conservă de peştişori, dar alea la ofertă scad în două săptămâni, deci chiar nu văd cum să facem. O să dispară toţi constănţenii (bine, unii spun că au dispărut deja) şi o să rămână doar americani şi canadieni pe Pământ. Asta e, n-am avut noroc să ne naştem la Bucureşti o să ne ducem dreacu...

Prin urmare nu cred că ar mai rămâne urmă de constănţean pe Pământ. Nu, nu confundaţi, Mazăre ar scăpa pentru că este alesul poporului, este The One, dar Mazăre nu este constănţean, vă rog să nu confundaţi. Prin urmare nu investiţi în Apocalipsuri că nu are rost. La urma urmei dacă dispărem ce, lasă că se găseşte cine să ne ia locul. Vin ăştia de prin ţară, de peste hotare, vin chinezii, se găseşte cine să vină. Sau poate mai avem o şansă... Da, cu siguranţă mai avem o şansă! V-am spus că am găsit pe balcon un borcan din ăla mare? Eh, o să pun în el gogonele pentru prima dată în viaţa mea! Pulii mei, ori la bal ori la Apocalips, depinde ce iese. Dacă experimentul reuşeşte o să ne adunăm la mine de sfârşitul lumii şi halim gogonele din borcan. Dacă nu-mi iese asta e, măcar am încercat, măcar n-am stat cu mâna-n sân! Hm, mâna-n sân... Parcă e mai interesant să stai cu mâna-n sân la cineva de Apocalips, nu credeţi?! Mai bine aşa facem, ne adunăm la mine şi stăm cu mâna-n sân (fiecare la sânul cu care vine, băh!).

Şi dacă salvarea de la Apocalipsuri ar veni de la un borcan de genul ăsta?!

Votează, votează și iar votează

Cristi Mirea a organizat un sondaj inutil, dar premiul este mai mult decât interesant

Să începem cu vestea proastă (pentru alții!) pentru că așa se obișnuiește. Cum v-am spus deja în titlu, Cristi Mirea are pe blogul lui propriu și personal un sondaj inutil care sună cam așa: "Care este cel mai bun blog din Constanta in 2012?". De ce spun că este inutil? Păi simplu, este inutil pentru că cel mai bun blog din Constanța este ăsta pe care-l citiți în acest moment! Bine, și anul trecut tot ăsta a fost, dar n-am mai spus la nimeni ca să nu zică populația că mă dau mare. Dar anul ăsta trebuia să intervin pentru că văd că lumea continuă să aibă dubii în ceea ce privește cel mai bun blog din Constanța. Nu trebuie să aveți dubii, dragi constănțeni, blogul ăsta este cel mai bun din Constanța și în 2012! Sper să apreciați modestia care mă caracterizează de mic copil... Nu vedeți modestia? Păi băh, dacă nu eram modest spuneam că blogul ăsta e cel mai bun din România, din lume și, dacă eram lăudăros din ăla maxim, din Univers!!! Dar pentru că de mic copil modest cutreieram vă spun doar că e cel mai bun din Constanța.

Vestea bună este premiul pe care-l voi câștiga: un domeniu și hosting pentru un an! Bine, premiul se adresează votanților, dar partea bună e că și eu am votat!!! Da doamnelor, domnișoarelor și bărbaților, am și votat deci voi câștiga. E logic cu cine am votat, dar vă spun din start că nu voi păstra premiul pentru mine, nu, îl voi dona! Îl voi dona pe o sumă de bani pe care o voi comunica ulterior! Dar știți ce?! Mai bine nu donez nimic! Păi dacă-l donez își face și ăla blog și... Nu, nu mai donez nimic, gata!

Ok, deci am lămurit-o și pe asta. Dacă nu vă convine să câștig eu toate premiile intrați pe blogul lui Mirea și votați pe altcineva! Dar o să vă pară rău dacă votați pe altcineva, vă spun din start... O să regretați, o să vă mușcați mouse-urile cu care ați votat! Și la urma urmei de ce să votați, băh, cu altcineva? Păi dacă nu vă spuneam eu de concurs poate nici măcar nu aflați! Măcar pentru faptul că v-am spus și trebuie să mă votați... Îmi sunteți datori! Votați-mă, vă rog frumos! Hai băh, votați-mă..

P.S.: Mare șmecherie să-mi dați un vot acolo... Plătesc!

Sunt cel mai bun! Am zis! Cui cui casa!

Căpşunarul şi cifra

16.190.979.268.766,67

Ce părere aveţi voi despre această cifră? Vă spun mai târziu ce reprezintă, voi doar să vă daţi aşa, o părere. Vi se pare complicată, vi se pare prea lungă, de exemplu dacă v-aţi întâlni cu cifra asta seara pe stradă vi s-ar face frică, v-aţi proteja geanta, telefonul mobil? De exemplu să vină un prieten sau o prietenă la ziua voastră (apropos, Lamulţiani că tot e Mihail şi Gavriil!) însoţit/ă de cifra asta l-aţi primi în casă? Sau dacă v-ar propune cifra asta prietenia pe Facebook, sau pe Twitter, sau pe unde se mai propun prietenii din astea, voi aţi da ok? Nu vreau să par insistent, dar dacă cifra asta v-ar propune o partidă de sex sălbatic, din ăla cum am văzut eu într-un film din ăla, aţi accepta? Dacă v-ar propune un ménage à trois cu tot ce... Mi se comunică din studio că am exagerat, aşa că mă opresc aici.

Deci, ce ziceţi? Dar hai să vă mai pun o ultimă întrebare fără să audă ăia din studio: dacă vă pun semnul $ după cifra asta şi vă spun că este vorba despre datoria SUA, mai candidaţi voi la preşedinţia Statelor Unite pentru a doua oară?! Băh, nu ştiu voi, dar eu nu candidam nici măcar prima dată! O luam la fugă şi mă mai opream când ajungeam într-un sat din ăla uitat de lume de pe lângă Dunăre, sau orice alt fluviu din ăsta necunoscut americanilor! 16.190.979.268.766,67 $ nici măcar nu ştiu ce înseamnă! Ce sunt, triliarde, catraliarde, milioarde? Ce fel de cifră este asta, că nici măcar calculatorul meu de birou nu ştie?! Am vrut să bag cifra în calculator şi se ferea! Să-mi bag picioarele, se ferea când la stânga, când la dreapta, ba făcea doi paşi înapoi... Până la urmă a căzut de pe birou tâmpitul, i-au sărit şi bateriile şi toate alea din el. Cred că s-a sinucis, dă-l dreacu de nebun...

Ce să vă mai spun, nu vă mai spun nimic. Cică nici ăştia de la Moody's  şi de la Standard and Poor's nu ştiu ce să facă, ce să înţeleagă. Au zis că o să taie rating-ul SUA, dar doar aşa, ca să-i stârnească pe marii matematicieni ai Universului şi să le spună şi lor ce înseamnă exact cifra asta. Uite, fac un şi eu un apel, poate există printre voi vreun geniu din ăsta nedescoperit încă, unul care ştie ce vor să însemne numerele astea. Dacă ştiţi sunaţi-l pe Obama şi spuneţi-i şi lui! Vă răspunde, nu-i băiat rău, aţi văzut că ieri l-am sunat şi eu şi mi-a răspuns...

P.S.: Cred că e vorba despre dinozauriarde de dolari, dar nu sunt încă sigur, mai cercetez...

Căpşunarul şi Obama 2.0

I-am dat telefon, ce dreacu să fac...

- Helou, mistăr Obama!
- Ies, ui chen!
- Nou, nou mistăr Obama, noi nu chen nimic, aiem Căpşunarul! Du iu rimembăr? Căpşunarul din Răzbunarea Căpşunarului!
- Ou ies, Chepşunarul, ies, ăv cors!
- Hau du iu du? Aiem fain sencs?
- Ai dont nou iu, bat aiem fain, tenchiu!
- Ochei. Nau că ai câştigat, uat o să faci cu Roumenia?!
- Ou, Roumenia, ies, ies, ui chen!
- Dont andăstenzi că noi nu chen nimic, băh?!
- Ies, andăstend! Ai nou că voi nu chen nimic, mi-a zis Ghiţănştain.
- Ochei, păi dacă ţi-a zis Ghiţănştain ce du iu du acuma?!
- Ochei, o să fie ochei!
- Aha! Ochei cum, că văd că la Kogălniceanu ne-aţi tăiat zborurile comerciale ca să zburaţi voi în Siria, sau unde dreacu mai zburaţi, în Iran...
- Ou ies, Airan, ies. Kogălniceanu, nais pleis!
- Kogălniceanu nais pleis?! Băh, eşti nebun? La Kogălniceanu e super naşpa şi mai au şi o meior din aia care pune ţăranii să bată ziarişti!
- Ochei, ochei, nau ai mast gou!
- Ueăr du iu gou? Stai hiăr cu mine. Iar pleci?
- Mast gou, mast gou!
- Şi eu ce fac, să-l sun pe Putin?
- Ies, Putin, Putin, ai nou Putin!
- Du-te dreacu de tâmpit! Băh tâmpitule, tu andăstenzi ce-ţi zic eu hiăr? Mai veniţi să faceţi şi altceva decât să închideţi aeroporturi?!
- Ies, ies, bai bai!
- Negru de căcat...
- ...
- Negruleeeeee, eşti de căcat, mă auzi?
- ...
- Helou, mister Obama?!
- ...
- Mister Obama, pliz, am glumit cu negru, cu căcat. Pliz, noi nu chen nimic, pliz... Nu ne lăsaţi...

A închis... Dar la 2 minute a sunat telefonul:
- Alo, da!
- Căpşunarul?
- Da, eu, cine e?
- Aveţi o convorbire cu taxă inversă, o acceptaţi?
- Cu taxă inversă? Cum adică cu taxă inversă? Adică plătesc eu?
- Da!
- Şi de unde?
- De la Moscova!
- Nu vreau, nu vreau, nu accept nimic!
- Întrebarea era doar din politeţe, legătura a fost deja efectuată...
- Nooooouuuuu, nat ăgheeeeeen...

Tot la stânga e ieşirea? Am mai apăsat şi data trecută şi n-am ieşit nicăieri...