Ce scrii când nu ştii ce să scrii?

Nu scrii!

Cred că e cea mai bună soluţie! Mai bine nu scrii nimic decât să te apuci să scrii tâmpenii. Ce rost are să deranjezi lumea, să-i faci să intre la tine pe blog, să dea click acolo, să copie link, să facă în sus şi în jos cu mouse-ul, când tu nu ai ce să scrii? Mai bine nu mai scrii şi gata! Chiar nu văd rostul să te apuci să scrii aşa, aiurea. E ca şi cum o fabrică ar face producţie pe stoc, sau ca şi cum o secretară i-ar face sex oral unui angajat! Nu obţii nimic, nu are nici-un sens!

Eu când nu am ce să scriu nu scriu! Îmi respect cititorii, nu ca alţii care scriu doar aşa, ca să facă trafic din ăla, sau cum îi zice. Pentru mine lucrurile sunt clare, nu am un subiect, un predicat, un pronume măcar, nu scriu! De ce să scriu? Ca să mă aflu-n treabă, ca să pierd timpul?! Nu, nu scriu nimic şi aştept să-mi vină inspiraţia, să mă viziteze o muză, să se întâmple ceva interesant! Am mai văzut eu din ăştia care scriu doar ca să scrie, ca să se afle-n treabă, doar ca să umple pagina pe blog! Nu se face aşa ceva, nu e etic cum ar veni! Pentru că există o etică şi cu blogurile astea care funcţionează exact ca şi Comisia de Etică a doamnei aceleia, a lu' aia, îmi scapă numele... Poate alţii nu bagă-n seamă etica asta, dar eu o bag! Eu mă conformez regulilor şi mai ales a acelei reguli care spune clar: nu ai ce să scrii nu scrii! Clar!

Aşa că azi n-o să scriu nimic. Nu ştiu ce să scriu, aşa că nu vreau să vă fac să pierdeţi timpul citind tâmpenii. Mai bine faceţi altceva, citiţi altceva, mergeţi să socializaţi, mergeţi să cumpăraţi gogonele să puneţi la borcan. Uite, chiar, bine că mi-am adus aminte, trebuie să merg şi eu să cumpăr gogonele să pun la borcan! Uite, azi nu scriu nimic, dar data viitoare o să vă povestesc cum am pus gogonele la borcan! Dacă nu pun vă povestesc altceva, dar azi nu vă spun nimic, nu am ce, iar eu când nu am ce să scriu nu scriu! V-am mai spus doar...

P.S.: Cât costă un kilogram de gogonele? Nu ştiţi? Bine, dacă nu ştiţi nu scrieţi...

Apocalipsul

Nu suntem pregătiţi, încă...

Am văzut eu, cu ochii mei, o emisiune pe National Geographic cu americanii ăia şi cu canadienii ăialaţi care se pregătesc pentru sfârşitul lumii. "Prevăzători", sau ceva în genul ăsta îşi spun, oameni care bagă saci de bani în buncăre, camioane militare, tone de alimente şi medicamente (care expiră şi trebuie să cumpere altele) şi multe arme cu tot cu muniţie. Băh, fiecare face ce vrea cu banii lui, iar dacă ăia au decis că trebuie să-şi investească toate lovelele ca să scape de sfârşitul lumii asta e, cine sunt eu (sau cine sunteţi voi, băh?) să-i judec?! 

Chestia asta m-a făcut să mă gândesc puţin la mine şi la constănţenii mei! "Fiţi constănţenii mei" cum ar spune un cunoscut de-al meu, şi spuneţi-mi ce credeţi: noi avem vreo şansă să ne pregătim ca americanii şi să scăpăm de Apocalips ca virgulă canadienii? Pentru că eu nu cred, sincer nu cred. Ce alimente să stochezi, şaorme, mici, chebaburi din alea?! Nici pâinea nu ţine mai mult de o zi, ce dreacu să mai scapi? Mă gândeam la nişte conserve cu fasole, la nişte pateuri,o conservă de peştişori, dar alea la ofertă scad în două săptămâni, deci chiar nu văd cum să facem. O să dispară toţi constănţenii (bine, unii spun că au dispărut deja) şi o să rămână doar americani şi canadieni pe Pământ. Asta e, n-am avut noroc să ne naştem la Bucureşti o să ne ducem dreacu...

Prin urmare nu cred că ar mai rămâne urmă de constănţean pe Pământ. Nu, nu confundaţi, Mazăre ar scăpa pentru că este alesul poporului, este The One, dar Mazăre nu este constănţean, vă rog să nu confundaţi. Prin urmare nu investiţi în Apocalipsuri că nu are rost. La urma urmei dacă dispărem ce, lasă că se găseşte cine să ne ia locul. Vin ăştia de prin ţară, de peste hotare, vin chinezii, se găseşte cine să vină. Sau poate mai avem o şansă... Da, cu siguranţă mai avem o şansă! V-am spus că am găsit pe balcon un borcan din ăla mare? Eh, o să pun în el gogonele pentru prima dată în viaţa mea! Pulii mei, ori la bal ori la Apocalips, depinde ce iese. Dacă experimentul reuşeşte o să ne adunăm la mine de sfârşitul lumii şi halim gogonele din borcan. Dacă nu-mi iese asta e, măcar am încercat, măcar n-am stat cu mâna-n sân! Hm, mâna-n sân... Parcă e mai interesant să stai cu mâna-n sân la cineva de Apocalips, nu credeţi?! Mai bine aşa facem, ne adunăm la mine şi stăm cu mâna-n sân (fiecare la sânul cu care vine, băh!).

Şi dacă salvarea de la Apocalipsuri ar veni de la un borcan de genul ăsta?!