2 iun. 2012

Căpșunarul și altceva

Vă rog frumos, deschideți fereastra că e curent!

La început e micuț! Așa e de fiecare dată, indiferent de generație. Îl pui acolo mic așa, fără nimic pe el... Aproape dezbrăcat aș putea spune! Are câte ceva pe el, dar nu multe, exact cât să poată alerga de colo până colo. Băh, da aleargă nu glumă! Adică trebuie să stai atent pentru că altfel o ia dreacu înaintea ta fără să-ți dai seama!

După aia apar, una câte una, tot felul de necesități. Că trebuie din aia, ba că trebuie și din aialaltă, că ar fi recomandat să-i pui și din cealaltă și tot așa. Și tu pui botul pentru că dacă-ți recomandă profesionistul doar nu te pui tu contra, că nu ești specialist. Mai ales că te plictisești repede de el când e mic, vrei și tu să-l vezi mare! Și el crește că așa e normal, să crească! Începe să vorbească mai multe limbi, începe să scrie, să deseneze, să cânte...Și tu ești fericit, pentru că ți se pare un lucru bun faptul că se dezvoltă, că devine mai puternic. Nu mai aleargă ca la început, dar nu-i problemă, oricum erai sătul să stai după el...

Dar creșterea aduce cu ea și primele probleme. Încep bolile, viermișorii, câteodată are chiar febră! Dar se rezolvă și asta pentru că există tot felul de antibiotice, unele dintre ele chiar pe gratis. În plus, el își dezvoltă singur tot felul de anticorpi din ăștia, începe să ia singur energizante, își protejează organismul cu tot felul de chestii... De multe ori te întreabă și pe tine dacă poate să le ia, dar tu de unde dreacu să știi ce vrea el?! Îi permiți să facă ce vrea mai ales că multe dintre ele sunt "recomandate". Dacă e recomandat atunci îl lași, ce poți să comentezi mai ales dacă nu te pricepi?!

În timp începi să ai pretenții și mai mari de la el. Acum e mare, s-a'ngrășat, a devenit chiar obez pe alocuri. Asta pentru că ai vrut și tu să vadă mai bine, să se audă mai bine când cântă, etc. Nu te mai interesează să știe doar să deseneze niște prostioare de copii mici, acum ai pretenții de la el să știe să lucreze cu o fotografie, s-o modifice chiar, să fie capabil să înțeleagă toate tipurile de filme de pe glob, să se priceapă la calcule, la grafică... Și el nu zice nu, le face pe toate, doar că din ce în ce mai greu și asta pentru că are stomacul deja plin cu tot felul de chestii. Și te trezești că micuțul,
după nici măcar un an a devenit un moș în adevăratul sens al cuvântului ! Gata, nu mai poate, nu mai e în stare de nimic, începe să se miște greoi și uneori chiar se tâmpește intrând în stări din astea de blocaj din care nu-ți dai seama dacă mai iese sau se duce dreacu și crapă. Și, când te-ai săturat de el și nu-l mai suporți, îl înjuri aproape în fiecare zi, îți vine să-l scoți și să-l arunci cât colo, apare el! Un alt micuț drăgălaș, mai colorat și mai rapid decât era al tău la început! Și tu pui botul, îl dai dreacu pe grasul tău învechit și-l iei pe ăsta micu, nou nouț! Îl pui și te bucuri de el ca un inocent ce ești! După aia, fără să-ți dai seama, apar, una câte una, tot felul de necesități... Și atunci realizezi că iar ai luat țeapă și plângi după moșul tău gras pe care doar ce l-ai aruncat. Acum e prea tărziu, ai luat țeapă și de data asta!

P.S.: Să-i urăm totuși bun venit lui Windows 8. Știm deja c-o să-l înjurăm și pe ăsta peste câteva luni, când o să fie gras, abia o să se miște și o să fie plin de bube, dar parcă văd c-o să plângem și după el în momentul când o să ne punem 9... Momentan să ne bucurăm pentru că pe șaptele ăsta deja nu-l mai suport:)))