Căpșunarul și supereroii

Ce puteri îmi doream eu să am când eram mic

Vă spun cât se poate de clar: imediat după ce am terminat de citit Omul invizibil de Wells mi-am dorit să fiu și eu invizibil ca să pot intra într-o bancă fără să mă vadă nimeni și să fur toți banii. Singura problemă (lucru pentru care l-am și urât pe Wells o perioadă!) era că lucrurile pe care puneai mâna nu deveneau invizibile, iar un agent de pază (oricât de bun ar fi fost) tot și-ar fi pus un semn de întrebare în momentul în care vedea un sac de bani cum plutește de nebun spre ieșire...

O altă putere pe care mi-o doream era tot să fiu invizibil! Dar de data asta nu ca să intru în bancă să fur bani, ci ca să pot intra în camera unde se dezbrăca o gagică (n-o cunoașteți așa că nu vă mai spun cine era) ca să-i văd și eu... mobila. Pentru că eu de mic sunt atras de mobila din camerele gagicilor, cred că e un fetish din ăsta mai ciudat...

Căpșunarul și secretul

Elveția spune pas...

În timp ce la noi e lumea agitată cu ouați, gigibecali, ruperi de usele și alte rahaturi neinteresante la nivel global, elvețienii ce credeți că fac?! Elvețienii lasă să scape în presă o știre neoficială conform căreia sunt hotărâți s-o termine cu secretul bancar pentru că e deja prea scumpă pentru ei toată distracția asta. 

Cotidianul Les Temps cică se ocupă mai cu tupeu de subiect, dar din ce în ce mai multe ziare aruncă pastila și asta mă face să cred că totul e deja stabilit. Ce înseamnă asta?! Păi asta înseamnă că orice stat vine la bancherul elvețian și-l întreabă ceva ăla îi răspunde imediat, pe loc! Primii o să vină italienii, cu siguranță:
- Bună ziua, am venit mai devreme pentru că locuim aproape!
- Da, bună ziua, ce doriți?
- Păi dorim să știm dacă este adevărat că aveți la voi în conturi circa 120 de miliarde de euro aparținând unor italieni care în Italia jură că nu au după ce bea apă!
- Doar de 120 de miliarde știți voi?! Ok, în cazul ăsta avem 120 de miliarde, pentru restul vă rog să faceți o cerere la secretariat...

E momentul...

Poate prindem și noi altceva

Am văzut un documentar pe History despre noi, despre civilizația asta, sau cum s-o numi ea. Spunea un nene că trăim exact ca oamenii peșterilor, doar că avem telefoane mobile, avem mașini, avem computere... Suntem ultima versiune a unui soft încărcat pe un hard vechi de 50000 de ani, cam așa ceva spunea nenea ăla. Eu îi dau dreptate, pe bune, dacă stăm să ne gândim puțin cam așa e.

Dacă ne uităm cu atenție la imaginile de mai sus putem spune chiar că oamenii peșterilor erau mai talentați decât noi, dar nu mai am chef acum să mă iau de ăștia care mâzgălesc pereții aiurea prin oraș... am chef să fiu mai serios în seara asta.

Șoc în lumea bancară din România

O bancă din Constanța a fost furată constant timp de două luni!

Cu toate că mai multe persoane știu acest lucru nimeni nu a scos un cuvânt. Nimeni nu a catadicsit să trimită măcar o sesizare anonimă autorităților competente! Constănțenii au tăcut, eu fiind singurul care are curajul să spună lucrurilor pe nume, așa cum de altfel v-am obișnuit și până acum. E adevărat, a trecut ceva timp de la petrecerea faptelor, dar mai bine mai târziu decât niciodată. 

Vă voi prezenta pe scurt desfășurarea faptelor și vreau să vă asigur că absolut tot ceea ce voi declara aici poate fi demonstrat cu documente, foto, video, declarații ale martorilor, toate obținute în urma unei investigații pe care am investigat-o personal.

Parcul Tăbăcărie, 14.12.2012. Mi-am dat întâlnire cu martorul lângă un copac gros aflat înspre lac. Să-l denumim Costică, pentru a-i proteja adevărata identitate. Pe copac, nu pe martor! Pe martor nu știu cum îl cheamă, dar știu că mai vine din când în când să dea de mâncare la câinii comunității care se plimbă prin parc. 
- Deci? Cum stau lucrurile?
- Domnul meu, este o tragedie! De două luni, de două luni fură din banca asta și nimeni nu s-a sesizat!
- Care este banca?
- Aia din dreapta, dar nu vă uitați acum ca să nu ne urmărească cineva!
- Am înțeles... A mai rămas ceva din ea?
- Păi piciorele, că pe alea n-au reușit să le scoată că sunt prinse în ciment!

Până la urmă nu mai rezist. Să mă cac în toate titlurile voastre de căcat, alea cu șoc, cu incredibil, cu senzațional, în general toate titlurile alea de doi bani pentru nebuni. Băh, chiar nu mai citește nimeni normal la cap ziare sau știri pe netu' ăsta? Chiar e nevoie de fiecare dată de titluri din alea cretine ca să citească cineva ceva? Pe vremuri găseai așa ceva în Infractoarea Mov, în rahaturi de genul ăsta, azi le găsești pe toate drumurile... Adică pe toate site-urile am vrut să zic. Dacă e așa na, scriu și eu tâmpenii cu titluri șocante! Chiar sunt curios câte vizualizări o să aibă prostia asta...

P.S.: Azi am luat și eu țeapă. Am intrat pe Realitatea să citesc aia cu rechinul. O știu de ieri, știu că nu l-au aruncat pe ăla din barcă în fața unui rechin alb (așa cum au pus ei poză la material), știu că rechinul era unul balenă și ăla nici nu te bagă-n seamă, dar cu toate astea am intrat să citesc... Cred că m-am tâmpit și eu, dar măcar m-am tâmpit conștient așa că mai am o șansă!