La faza cu senatorii care-și pot angaja neamurile
A sărit lumea că și-au dat ăștia lege să-și poată angaja neamurile legal. A sărit presa, televiziunea, lumea pe Facebook, pe Twitter, cred că și ăia de la radio au comentat (mai mult ca sigur). Că nu e bine, că nu știu ce, că huo, că buo. Dar așa este românul, nu vede lucrurile bune din lucrurile rele, vede numai jumătatea goală a paharului gol cum ar veni. Dar eu nu sunt așa, eu văd și avantajele, eu sunt mai optimist, văd și partea plină a butoiului cu varză, a tubului de pastă de dinți care mai are puțin doar că trebuie să-l storci, așa, să-i răsucești partea de jos... Înțelegeți voi.
31 mar. 2015
29 mar. 2015
Pe buticari îi înțeleg
Dar nu-i înțeleg pe ăștia preocupați de soarta lor
E plin Facebook de lume preocupată de soarta buticarilor din România... Pardon, a oamenilor de afaceri, vă rog frumos să mă scuzați. Da, nu e zi să nu plângă careva pentru nu știu ce bar închis, pentru nu știu ce cofetărie, că ăla avea 1 leu în plus (sau în minus) și i-au închis nenorociții șandramaua.
E plin Facebook de lume preocupată de soarta buticarilor din România... Pardon, a oamenilor de afaceri, vă rog frumos să mă scuzați. Da, nu e zi să nu plângă careva pentru nu știu ce bar închis, pentru nu știu ce cofetărie, că ăla avea 1 leu în plus (sau în minus) și i-au închis nenorociții șandramaua.
27 mar. 2015
Probabil cel mai bine de tot
Le-a zis-o Șușară:))))
Ascultam la televizor, la Digi 24. Practic nu ascultam, mergea televizorul de capul lui și făcea gălăgie. Fii-miu făcea mai mult decât el, desigur, dar la un moment dat aud ceva cu tablouri, cu artă. Mă, zic, asta nu e Simona Țăranu, că ea e cu sport și cu mașini (la care mă pricep și eu), cine îndrăznește să mă deranjeze cu tablouri și din astea? Era Pavel Șușară, critic de artă, vorbea despre tablourile lui Vâlcov!
Ascultam la televizor, la Digi 24. Practic nu ascultam, mergea televizorul de capul lui și făcea gălăgie. Fii-miu făcea mai mult decât el, desigur, dar la un moment dat aud ceva cu tablouri, cu artă. Mă, zic, asta nu e Simona Țăranu, că ea e cu sport și cu mașini (la care mă pricep și eu), cine îndrăznește să mă deranjeze cu tablouri și din astea? Era Pavel Șușară, critic de artă, vorbea despre tablourile lui Vâlcov!
26 mar. 2015
Poate nu au curaj, asta e
Mi-au închis contul de Facebook când am plecat de acasă!
Am plecat duminica trecută de acasă, m-am dus să mă plimb, pulii mei. Cum am ajuns eu unde m-am dus am vrut să intru pe Facebook să pun poze, din astea, să vă povestesc tot felul de întâmplări. Când intru pe Facebook, pe telefon, cică nu merge contul, că nu știu ce. Am crezut că am băgat parola greșit, așa că am băgat-o din nou. Nimic! Am intrat pe tabletă. Cică nu se poate accesa și să intru de pe un PC. Ete, pulii mei, am cărat telefon, tabletă, desktop-ul chiar nu aveam cum să-l mai duc, pe bune (că-l luam dacă puteam!).
Am plecat duminica trecută de acasă, m-am dus să mă plimb, pulii mei. Cum am ajuns eu unde m-am dus am vrut să intru pe Facebook să pun poze, din astea, să vă povestesc tot felul de întâmplări. Când intru pe Facebook, pe telefon, cică nu merge contul, că nu știu ce. Am crezut că am băgat parola greșit, așa că am băgat-o din nou. Nimic! Am intrat pe tabletă. Cică nu se poate accesa și să intru de pe un PC. Ete, pulii mei, am cărat telefon, tabletă, desktop-ul chiar nu aveam cum să-l mai duc, pe bune (că-l luam dacă puteam!).
20 mar. 2015
Cu interzicerea fumatului
Pe scurt
Eram prin Italia (exact) când s-a dat legea cu interzicerea fumatului în spațiile publice. S-a dat legea într-o zi și, începând de a doua zi, nu s-a mai fumat în baruri, în spitale, în astea. După vreo câteva reclamații și-a dat lumea seama că nici măcar în scara blocului nu puteai intra cu țigara pentru că scara blocului era tot loc public. Și cu asta basta, foarte simplu. Au comentat câțiva, că restaurante, că bar, că meciul, că ei plătesc, dar tot afară mergeau să fumeze. Până la urmă n-a mai zis nimeni nimic și a crescut și numărul fumătorilor (a scăzut puțin și după aia a crescut, nu știu cum dreacu). Atât am avut să vă spun, la revedere.
Eram prin Italia (exact) când s-a dat legea cu interzicerea fumatului în spațiile publice. S-a dat legea într-o zi și, începând de a doua zi, nu s-a mai fumat în baruri, în spitale, în astea. După vreo câteva reclamații și-a dat lumea seama că nici măcar în scara blocului nu puteai intra cu țigara pentru că scara blocului era tot loc public. Și cu asta basta, foarte simplu. Au comentat câțiva, că restaurante, că bar, că meciul, că ei plătesc, dar tot afară mergeau să fumeze. Până la urmă n-a mai zis nimeni nimic și a crescut și numărul fumătorilor (a scăzut puțin și după aia a crescut, nu știu cum dreacu). Atât am avut să vă spun, la revedere.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
