Dacă eram regizor

Nu făceam nici un film

Pe bune! Nimic, zero film făceam. Păi ce film să mai fac?! S-au făcut de toate! Și cu cowboy și cu vampiri, cu război, cu dragoste, cu karate, din alea de râs, cu sadici... Cu orice s-a făcut! Eu făceam altceva, vorbeam cu cineva care scrie cronică de film (cineva să fie cunoscut și recunoscut) și-l plăteam să scrie o avanpremieră din aia super tare. Să scrie acolo că ce regizor genial, că sigur o să fiu nominalizat la toate premiile alea tari, că ce lovitură a dat cu acest film, ce mesaj nemaipomenit, ce metaforă, ce se mai spune acolo, el știe. Și îi puneam filmului numele Film! Lumea venea la Cinema, plătea bilet, își lua fiecare pop corn din ăla cu suc și se așeza pe fotoliu (fiecare la locul lui, evident!). Se băga reclamă, chestii și după aia se stingea lumina. Și pe ecran apărea mare scris FILM, regia eu și gata, după aia două ore de ecran alb! Nu, nu vă gândiți la ăia din sală că ăia oricum nu aveau ce face prea multe, gândiți-vă la ăia acasă, la ăia care-l luau de pe net...