Alo, e cineva acolo?

Interviu telefonic cu un gândac de spital județean

- Alo, bună seara!
(se aud plescăituri ca atunci când halește cineva cu gura deschisă)
- Alo... (plescăitură)... da. Cine e?
- Bună seara, sunt de la blog și vreau să vă pun câteva întrebări...
- (plescăitură) Ce blog?
- De la Răzbuna...
- Aaaaah, stai așa! Căpșu', tu ești?! Băh, chiar mă întrebam când suni, în pulii tăi! Au venit de la ziare, de la televiziuni, dar tu nimic! Colegii mei erau chiar șucăriți, au crezut că poate nu te interesează subiectul.
- Ba da, dar... Ne cunoaștem?
- Eh, nu ne-ai văzut tu la etajul 7 pentru că se făceau lucrări și nouă nu ne place zgomotul, dar să știi că noi îți citim blogul și ne plac interviurile tale! Ăla cu stâlpul de la Trocadero a fost extraordinar! 
- Ce faceți în Spitalul Județean Constanța? De ce nu plecați într-un loc mai gândăcesc ca să zic așa?
- Păi de ce să plecăm? Ne simțim bine aici, de ce-am pleca? Mâncare bună pentru noi, condiții igienice perfecte pentru noi, temperatură ideală pentru toată lumea, de ce să plecăm?
- Păi ăla e spital pentru oameni nu loc pentru gândaci! Oamenilor le este scârbă de voi, li se face rău!
- Ah, păi asta e problema lor, nouă nu ne este scârbă de oameni și nici nu ne vine rău! Mai mult, pe voi, pe contribuabili cum ar veni, vă costă faptul că sunt oameni în spitalul județean! Faptul că noi stăm în spital nu vă afectează sub nici o formă din punct de vedere financiar. 
- Păi trebuie să scăpăm de voi și...
- Eh, asta da, asta vă costă! Să scăpați de noi vă costă, să ne lăsați în pace e gratis. Asta nu au înțeles pacienții, jurnaliștii etc. Doar managerul SCJU Constanța a înțeles chestia asta! Mă gândesc că de aia l-au și pus manager și, mai mult, de aia nici nu-l dau afară de aici. Este singurul care a înțeles că să încerce să scape de noi nu înseamnă decât o cheltuială inutilă.
- Păi... Adică Căpățână e un bun manager?
- Noi, gândacii, așa credem.
- Nu știu ce să zic... Adică m-ai blocat la faza asta. 
- Știu, Căpșu', știu, orice om din afara sistemului ar rămâne fără cuvinte. Dar când ești băgat peste tot în sistemul ăsta sanitar vezi lucrurile altfel, crede-mă.
- Nu te cred, dar nu mai știu ce să zic...
- Ok, hai că mai am de terminat o prăjitură. Niște rude i-au adus unuia prăjituri. Cum să aduci prăjituri unui om proaspăt operat? Ha, ha, ha, oamenii ăștia din afara sistemului, exact cum îți spuneam. Hai, ciao și salută-i pe verii mei de la tine de la bloc când îi vezi.
- Noi nu avem gândaci la bloc, au dat cu soluție din aia...
- Au dat cu soluție? Ha, ha, ha, ce comic ești, Căpșu, uite de aia îți citim blogul, ne placi mult de tot. Hai, închid acum că ăștia ai mei halesc toate prăjiturile și mă lasă fără desert. Ha, ha, ha, au dat cu soluție, tare asta, o să le-o spun și colegilor mei de aici. Tare poanta, tare de tot...