Vă amintiți...

...cum era când făceam echipele la fotbal?

Eu eram bun în poartă! Pe mine de aia mă luau, eram singurul cretin din Generală 24 care se arunca pe ciment. Nu mă interesa că mi se rup hainele, că mă julesc la antebraț, important era să nu intre mingea la mine în poartă. Băh, dar meritam, munceam ca să fac parte din echipa de titulari, îmi rupeam eu pantalonii, dar eram titular!

Eh, din păcate nu toată echipa era alcătuită din din ăștia ca mine. Ok, marea majoritate intrau pe merit, dar avem întotdeauna un 25% de din ăștia băgați "de nevoie". Păi era ăla care avea bani de minge de piele! Trebuia să-l bagi pe ăla că doar nu erai prost să joci cu aia de 35! Cum era prea praf ca să stea în față îl puneau în apărare. Cum nici în apărare nu știa să stea de regulă stătea în fața mea în așa fel încât să nu văd când se apropie dușmanul și pe unde trage. Când luam gol din cauza lui eram singurul care-l înjura! Restul echipei își ținea gura sau, mai rău, se mai găsea câte un bivol să zică că am și eu o parte din vină!

Pe lângă ăla care trebuia să intre în echipă pentru că venea cu mingea de piele mai intrau așa: cel mai bun prieten al celui mai bun din echipă, băiatul dirigintei, băiatul profului de sport care ne lăsa să jucăm fotbal în loc să aruncăm cu căcatul ăla de minge medicinală și ăla care-l avea pe tat-su șef de aprozar și ne aducea suc la toți pentru după meci. Ăștia intrau indiferent că-ți convenea sau nu, de altfel nici nu se făcea vreo ședință pe subiectul ăsta, ne înțelegeam din priviri. Asta pentru că nimeni nu avea chef să arunce cu mingea medicinală în loc să joace fotbal cu mingea de piele, nimeni nu avea chef să se pună rău cu diriginta, nimeni nu ar fi vrut să joace fără cel mai bun din școală și la toți ne plăcea sucul după meci!

P.S.1: Vreți să vă spun dacă a meritat?! Eu zic că da, eram cei mai buni din școală la fotbal cu tot cu ăia 25%...
P.S.2: Orice asemănare cu asemănările este pur și simplu asemănătoare!