Se numește World Chocolate Masters și s-a născut în 2005. Pe mă-sa o chema Le Grand Prix International de la Chocolaterie (by Cacao Barry) și pe tat-su International Belgium Chocolate Award (by Callebaut). Sau poate invers, nu se știe exact care e mamă și care e tată, cert e că s-au fuzionat într-o seară și l-au făcut pe Masters ăsta.
În 2013 (mai exact azi) s-a desfășurat finala la Paris, finală câștigată de un italian, Davide Comaschi. În finală au mai ajuns cofetari din toate țările mai puțin România (și Bulgaria). Până și unul din Macao a ajuns, dacă vă vine să credeți. De ce a câștigat Comaschi puteți vedea în link-ul de la sfârșit, iar de ce nu am ajuns și noi în finală vă spun eu: nu le avem și nici nu mâncăm prea multă ciocolată. E adevărat că a participat și sibianul Florin Bălan de la Pralin (normal că l-au invitat, distribuitor Callebaut), dar în finală au ajuns doar ăia care chiar contează pe piață și care se pricep. La noi, vânzările de ciocolată reprezintă 70% din încasări când e vorba de sectorul cofetărie, dar la consum suntem de 10 ori mai puțin dulci decât occidentalii. Românul consumă doar vreo 1,5 kg pe an față de elvețian, care bagă-n el 11 kg pe an!!! Ok, ei au vaci mov, dar totuși...
Am scris despre Masters-ul ăsta pentru că doar ce-am halit o Milka întreagă. Nu pentru că e elvețiană, dar pentru că ieri am mâncat o Poiana cu un gust de lapte praf de nu mai vreau să aud în viața mea de firma asta.
 |
| Dați click pe poză și intrați pe site-ul Masters-ului. Dacă vreți, evident, nu-i obligatoriu |
bree,dar ce-au facut ei acolo se mananca ?
RăspundețiȘtergerenu cred, cred că topesc toată ciocolata aia și o refolosesc anul viitor, la următorul Master
Ștergere