.

24 mar. 2013

Căpșunarul și baletul partea doi

Veni, vidi... și m-am întors acasă

Nu, nu puteam să spun ce-a spus Iulius Caesar pentru că eu n-am învins absolut nimic, din contră! Băh, m-au învins ei pe mine, ăsta e adevărul... Eu am mai văzut balet la televizor, dar era așa, cum să vă spun, nu era ca la fotbal, nu era ca la Motomondiale, nu era ca la Top Gear de exemplu. Și aveam dreptate! Aveam dreptate, pentru că baletul trebuie să-l vezi pe viu ca să-l înțelegi. Trebuie să-l vezi pe viu ca să realizezi că nu se compară cu fotbalul pe teren mare, cu mersul pe motor, cu ce mai vreți voi. Nu mă credeți? Ok, ia uitați-vă voi puțin aici:



V-ați uitat? Vi se pare ușor? Vi se pare ceva la îndemâna oricui? Da? Eh, atunci faceți ce vă spun eu ca să vedeți că nu e: rugați-vă nevasta să vină în fugă spre voi și ridicați-o exact așa cum ați văzut în video de mai sus! Hai, hai să vedem și noi, păi ce faceți acum? Păi nu spuneați că ce mare șmecherie, că ce tot o trag cu misiuni imporsibile p'aicea?! Hai, ridicați-o! Gata? Ok, acum depărtați-i picioarele, lăsați-o pe spate și treceți-o pe după gât până pe... A căzut, nu-i așa? Păi da, că așa a căzut și a mea.

Hai, lăsați-vă nevestele în pace că e riscant. Mai bine lăsați-le că dacă vă mai pun să faceți ce-am văzut în seara asta divorțați cu siguranță. Mai bine povestim așa, fără să stăm pe poante. Am văzut "L’heure d’or de Paris" la TNOB Oleg Danovski, un poem vocal-coregrafic. Ce-ați văzut în primul video e partea de început, mai coregrafică așa, mai lentă. După pauză a început Parisul! Nu, nu Parisul ăla de azi, Parisul de pe timpuri, ăla vesel, Parisul lui Debussy, al celebrei Edith Piaf și al și mai celebrului Ravel:


S-a terminat totul cu Bolero! Exact ca într-o partidă de sex o să spuneți voi și eu n-o să vă contrazic absolut deloc. Ce să mai, vedeți și voi... Dar chiar dacă vedeți oricum nu înțelegeți mare lucru. V-am mai spus, baletul la televizor e nașpa, nu e ca la fotbal, nu e ca la Motomondiale, nu e ca și cum te-ai uita la Top Gear de exemplu. Trebuie să fii acolo, să vezi, să asculți, să simți (dacă ești nesimțit ca ăla care nu și-a stins telefonul nu simți nimic!). Mergeți să vedeți balet "pe viu" și mai vorbim după aia. Dacă nu e așa cum spun eu vă dau 20 de lei înapoi. Dar vă garantez eu că e ca mine dintr-un motiv cât se poate de simplu: trebuie să vă placă pentru că bani de la mine oricum nu vedeți!

P.S.: Mulțumiri TNOB, Bianca Ionescu, Daniela Vlădescu (extraordinară zic eu), Marius Eftimie, Amalia Mîndruțiu, Eliza Maxim (extraordinară zice nevastă-mea), Ayla Costea, Rye Aoyagi, Delia Luca, Kanoko Suzuki, Laima Costa, Horațiu Cherecheș (bine decorul, bine dansul), Gigel Ungureanu, Horațiu Cherecheș, Adrian Mihaiu, Sergiu Dan, Mihai Pâslaru, Sorin Gâlcă, Cosmin Bogdan Adrian... și ei la fel de extraordinari pentru că altfel nu aplauda publicul timp de vreo 10 minute!

5 comentarii:

  1. A mea are 46 kg si o pot ridica intr-o mana, asa ca pot sa fac ce vad mai sus fara sa o scap, dar risc sa o rup, ca-i mai fragila asa.
    Cu baletul, teatru si alte cele depasite de timp nu ma impac ca nu au subitrare si nu cunosc limba artei.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cristi, la balet n-ai nevoie de subtitrare, pentru ca emotiile "vorbesc" aceeas limba

    RăspundețiȘtergere
  3. Horatiu si toti cei care au dansat pentru sufletul vostru27 martie 2013 la 18:50

    Bravo!!!! Super coment! Ma inclin!!!!!!

    RăspundețiȘtergere

puteti si sa injurati daca nu va suparati!