Ce scrii când nu ştii ce să scrii?

Nu scrii!

Cred că e cea mai bună soluţie! Mai bine nu scrii nimic decât să te apuci să scrii tâmpenii. Ce rost are să deranjezi lumea, să-i faci să intre la tine pe blog, să dea click acolo, să copie link, să facă în sus şi în jos cu mouse-ul, când tu nu ai ce să scrii? Mai bine nu mai scrii şi gata! Chiar nu văd rostul să te apuci să scrii aşa, aiurea. E ca şi cum o fabrică ar face producţie pe stoc, sau ca şi cum o secretară i-ar face sex oral unui angajat! Nu obţii nimic, nu are nici-un sens!

Eu când nu am ce să scriu nu scriu! Îmi respect cititorii, nu ca alţii care scriu doar aşa, ca să facă trafic din ăla, sau cum îi zice. Pentru mine lucrurile sunt clare, nu am un subiect, un predicat, un pronume măcar, nu scriu! De ce să scriu? Ca să mă aflu-n treabă, ca să pierd timpul?! Nu, nu scriu nimic şi aştept să-mi vină inspiraţia, să mă viziteze o muză, să se întâmple ceva interesant! Am mai văzut eu din ăştia care scriu doar ca să scrie, ca să se afle-n treabă, doar ca să umple pagina pe blog! Nu se face aşa ceva, nu e etic cum ar veni! Pentru că există o etică şi cu blogurile astea care funcţionează exact ca şi Comisia de Etică a doamnei aceleia, a lu' aia, îmi scapă numele... Poate alţii nu bagă-n seamă etica asta, dar eu o bag! Eu mă conformez regulilor şi mai ales a acelei reguli care spune clar: nu ai ce să scrii nu scrii! Clar!

Aşa că azi n-o să scriu nimic. Nu ştiu ce să scriu, aşa că nu vreau să vă fac să pierdeţi timpul citind tâmpenii. Mai bine faceţi altceva, citiţi altceva, mergeţi să socializaţi, mergeţi să cumpăraţi gogonele să puneţi la borcan. Uite, chiar, bine că mi-am adus aminte, trebuie să merg şi eu să cumpăr gogonele să pun la borcan! Uite, azi nu scriu nimic, dar data viitoare o să vă povestesc cum am pus gogonele la borcan! Dacă nu pun vă povestesc altceva, dar azi nu vă spun nimic, nu am ce, iar eu când nu am ce să scriu nu scriu! V-am mai spus doar...

P.S.: Cât costă un kilogram de gogonele? Nu ştiţi? Bine, dacă nu ştiţi nu scrieţi...