Căpșunarul și simțul

Îmi pierdusem simțul umorului

Pe bune! Ieri mi-l pierdusem! M-am uitat după el prin casă, prin mașină, nimic. Cum eu mai uit lucruri pe la lume când merg în vizită am sunat la toți cei pe care-i vizitasem, dar mi-au spus că nu lăsasem nimic pe la ei. De ce e atât de important simțul umorului pentru mine? Vă explic imediat dacă aveți două minute.

Aseară n-am văzut Lumea lui Banciu (singura emisiune pentru care merită să aprind televizorul în afară de meciurile lui Juve) așa că m-am uitat pe net, în reluare. Cum căutam eu să mă uit am văzut pe site-ul celor de la B1 următorul titlu: Radu Mazăre, către emisiunea "Sub semnul întrebării": "Să mă pupe-n c.. toate slugile băsiste. Și voi, și Chiru!"

Hopaa! Zic stai să vezi că mă uit la Lumea lui Banciu mai târziu pentru că am găsit ceva mai amuzant! Băh și ce credeți că am făcut?! Uitasem că-mi pierdusem simțul umorului și m-am uitat la fazele alea de la Turcescu. Pe scurt, întrebat cât, cum și în ce fel a ciordit, Mazăre le-a transmis tuturor să-l pupe-n cur, că sunt toți slugi ale lui Băsescu și etc, etc, toată placa aia pe care o servește la fraieri de ani de zile. Cum era de așteptat m-am enervat nene, am luat foc instantaneu, să fac autocombustie din aia și nu altceva! Nasol rău de tot fără simțul umorului la un măscărici ca Radu Ștefan Mazăre! În secunda doi am deschis blogul și aveam de gând să bag acolo cu drogat, cu mă-sa și cu negrii din Madagascar, cu sculament, sifilis și alte chestiuni din astea.

Băh, dar nu zici că imediat ce s-a deschis blogul ce văd?! În partea de sus a monitorului ce credeți voi că era? Da băh nene, simțul umorului stătea acolo și rădea la mine! Treci încoace zdreanță, i-am spus și a trecut. Așa că, după ce mi-am recăpătat simțul umorului n-am mai avut chef de caricatura aia de Mazăre și de insulele din capul lui (am auzit că face insule la Mamaia, probabil tot pentru sărăciile alea de ieri care și-au rupt dinții din gură ca să prindă un loc moca pe barcă). Am dat drumul emisiunii lui Banciu și m-am distrat excelent, râzând cu gura până la urechi.

Cu așa imagine nu mai am cum să-mi pierd simțul umorului niciodată...