Căpșunarul și muzica

Mă rog la Sfântul Jack Daniel's să nu câștige Mandinga!

Pe bune! Nu se poate să câștige caricatura aia de melodie! Rog frumos juriul sau care dreacu hotărăște să facă vreo manevră să nu câștige Mandinga! Pentru că da, în ziua de azi trebuie să faci o mânărie ca să nu câștige ceva de rahat! Pe vremuri era invers, în sensul că trebuia să dai șpagă ca să-i bați pe ăia buni atunci când tu prezentai o vomă. Astăzi vomele câștigă și trebuie să dea șpagă ăia care chiar au ceva bun de spus.

Imaginați-vă că vine vara fraților, vine vara și după ce-ați ascultat toată primăvara nosa, nosssa acuma o să ascultați leilalei! Numai la asta gândiți-vă, mai ales ăștia ai mei, care stăm la mare. Parcă văd că dacă câștigă maneliștii ăștia toaaaate terasele de pe Litoral o să lălăie 24/24 desenul ăsta animat de melodie. La fel cum v-au terorizat și cu porcăria aia a lui Trăistariu pe vremuri. Eu eram plecat și tot o auzeam!!!

Cei care votează melodia asta sper că au ieșit de pe blog după primele rânduri așa că am rămas între noi. Cum suntem între noi putem discuta pe față: cine pulii mei să le ia frate locul la ăia? Cine mai face muzică în România? Râdeam cu nevastă-mea într-o zi de paradoxul ăsta din muzica românească: chiar dacă se aude peste tot aceeași melodie nu reușești să ghicești niciodată cine cântă! Adică melodia e tot aia, același ritm (au alte cuvinte, dar ce mai contează), uneori se aseamănă și vocile și cu toate astea nu e niciodată ăla care crezi tu că e, e altcineva!

Problema e că oamenilor le place, fraților, deci e posibil ca noi să nu fim normali. Eu am rămas șocat să-i văd pe ăia pe afară cât erau de fericiți când ascultau tâmpenia aia de dragoste din tei! Pe bune! Deci era afiș mare cu vreun concert Chemical Brother's sau Santana și lumea citea fredonând căcatul ăla de melodie care se auzea de pe la vreun Mall ceva. Mă întrebau italienii de 15 ori pe zi: "Dragooo, Dragooo, cosa vuol dire dragosteea din tei?". Pentru că nu pot spune dragostea, ei spun dragosteea, o lungesc la sfârșit. Iar Drago pentru că nu pot spune Dragoș. Drago în italiană înseamnă dragon și de câte ori se întâmpla să audă vreun ciutan cum mă strigă ăia mă întreba dacă pot să scuip foc... Băh și nu știam cum să le explic ce înseamnă. Cum să-i spui italianului ce-i aia dragostea din tei? Este clar că de cele mai multe ori concluzia pe care o trăgeau italienii era următoarea: lu' bunăciunea aia care cântă îi place să și-o tragă prin copaci! Ah, să nu uit, la final, înainte de despărțire mă mai întrebau ceva: Ai văzut ce țățe are?

Deci asta e cheia succesului: un ritm de căcat (eventual ceva manelisto-latino-pontic), niște țățe, chiloți și cam atât. Garantează și toate dezbrăcatele alea de p'afară care au lansat moda cântatului în curul gol. Și dacă mă gândesc că și Mariah Carrey apare în chiloți prin ultimele videoclipuri asta spune multe despre calitatea publicului din ziua de azi. Pentru că eu nu am nimic cu artistul, ăla bravo lui că se zbate, muncește, se trezește de dimineață... Pe Alexandra Stan am văzut-o eu la Brico sau nu știu cum îi spune cumpărându-și material pentru recuzită! La succesul ei te-ai fi așteptat să umble cu elicopterul, dar nu, ea era cu încă unul și cumpărau nu știu ce material verde (poate nici nu era pentru recuzită, poate era pentru acasă la ea, habar nu am). Publicul tată, ăla e vinovatul! Așa că de aia rugam la început juriul să facă vreo coțcărie ceva, pentru că publicul o să voteze Mandinga și rămân doar ei să ne mai salveze de la o vară de coșmar...

Vă las cu Strutter, criticul meu muzical preferat:)))